Spui ceea ce gîndeşti.
– Greşeşti – îţi va zice un binevoitor –, trebuie să-i spui fiecăruia ce vrea el să audă. Maturizează-te!
Vrei să faci ceea ce spui.
– Greşeşti – îţi va zice un binevoitor –, nu e obligatoriu să faci chiar ceea ce spui. Maturizează-te!
Nu vrei să te bagi în treburi necurăţele.
– Greşeşti fundamental– îţi va spune un binevoitor. Cum vrei să-ţi meargă bine fără să te bagi în treburi mai puţin curăţele!? Eşti în România, ce naiba. Maturizează-te odată!
În România, a fi matur înseamnă a gîndi una, a vorbi alta şi a face cu totul alta.
Eu credeam ca inseamna a nu gindi, a tacea si a nu face nimic!
Vasile,
fiecare cu ce-l doare. Mie imi par înspăimîntătoare ipocrizia şi lipsa de francheţe – care duc măcar la lipsă de reacţie şi, deci, la perpetuarea unor greşeli, defecte etc., corijabile poate altfel…
Mariana, daca vrei sa vezi nobila maturitate – cu ochii sufletului, desigur – da o fuga pina la mine!
@Vasile Gogea
De acord! Dar nu stiu cum sa fac sa vad „nobila maturitate” cu ochii sufletului.
@ Mariana Codrut
Nu s-ar zice ca nu stii suficiente lucruri despre Romania eterna…
@Dorin
Am avut azi o zi sinistra la serviciu, tot din cauza acestei duplicitati la care nu ma pot adapta. Cuvintele tale m-au remontat. Multumesc!
e clar, nu putem trai numai… in adevar.
de aceea imi spun, terapeutic, ca politetea e religia omului modern (chiar si a romanului), iar perfectiunea operei – religia artistului (in deosebi a artistului roman).
sa ai zile linistite si la serviciu, Mariana.
drag.
@vasgar
e clar, nu sint asa de naiva incit sa cred ca se poate trai numai in… adevar. dar prea multa duplicitate si ipocrizie nu sint nici ele benefice traiului: fac aerul irespirabil.
@vasgar
scuze, am uitat sa-ti multumesc pentru urare! numai bine si tie, cu drag|!
Amarul din „poem” invita la adeziune, dar, din pacate, nu salveaza situatia…reala din actualitatile noastre, din ce in ce mai „mature” ( a se citi, ca in dialogul tau, antifrazic).
Totusi, chiar revolta semnatarilor de…aici demonstreaza o rezistenta la posesie, la indemnul adaptatilor nostri. Orice indemn la duplicitate ar duce la …vidare, mecanizare, nu!?
@Viorica
Da, după părerea mea trăim într-o lume sufocant de „matură”. Cred că ne confruntăm cu acea lume prinsa de un clasic in versul: „inimi bătrîne, urîte”, pentru care onestitatea, franchetea, empatia, emoţia, candoarea, buna-credinţă etc. sînt dovezi de prostie.
Clasicul stia si unde NU E VIRTUTEA; pentru dinsii EA nu exista, exista numai minciuna, care sta si la cina de…alta taina, mai banoasa, mai euro…
@Oooooooooo, da’ ce te-ai mai schimbat, Viorica!
🙂
dupa…facultati, vorba personajului…
cind virtutea nu exista, exista numai cina de… altă taină , a banului/puterii
@Mariana,
gata, hai la POEZIE!
@Vasile Gogea
No, adică bat cîmpii în sectorul ăsta al blogului meu???
Păi vezi sectorul „poezie”, atunci, în care, ce e drept, nu am mai postat de mult!