Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2014

Chipuri

Chipul atît de grav, de interiorizat al unui tînăr (de parcă şi-ar spune): „Lumea e mare, e plină de necunoscut, dar eu trebuie s-o înfrunt!”… Lîngă chipul cu umbra de relativism & zîmbetul pişicher de pe faţa unui matur: „Lumea e mare, e plină de necunoscut şi eu trebuie s-o fentez!”… Lîngă chipul confuz al unui matur infantil: „Lumea e mare, e plină de necunoscut, dar eu de înfruntat nu ştiu cum, de fentat nu reuşesc!”

Read Full Post »

bocet contemporan

(pornit de la un distih popular)

„a venit un bou ager la fereastră
şi ne-a cerut carne grasă.”

noi am dat ceva din obrăjor
să semănăm cu părinţii (tot mor).

am mai dat ceva şi din părţile moi
umplute cu gunoi.

dar de la aripioare nu dăm
că-n ţările calde vrem să zburăm
– altfel ne-nchidem în casă şi bem!

(din vol. ULTIMA PATRIE, Paralela 45, 2007)

Read Full Post »

După moartea mamei ei, care suferea de Alzheimer, o prietenă a găsit nişte hîrtii pe care bolnava îşi notase, în repetate rînduri, numele copiilor săi, datele lor de naştere, cuvinte din Biblie şi explicaţia lor. Nu cumva asta face şi poetul? Scrie ca să nu fie uitată viaţa cea vie? Ca să nu fie uitată lumea, cu toată frumuseţea şi urîciunea, cu toată blîndeţea şi atrocitatea ei? (Şi poate şi ca să afle/ să nu uite cine e el însuşi?)

Read Full Post »

Iaşul falimentar

În ultimii 10-20 de ani, Iaşul seamănă tot mai tare cu o întreprindere pe care directorul vrea s-o falimenteze, ca s-o cumpere pe nimica-toată şi să devină patron. Fiindcă nu înţeleg cum ar putea primarul/ primarii să cumpere Iaşul şi nici de ce, mă întreb de ce-l falimentează…

Read Full Post »

călare pe moarte

mă apropii de o limită
a speranţei de viaţă în România.

senină, în cămaşa de noapte,
îmi trec mîna peste venele de la gît,
aşteptînd să cînte.

nu ştiu să-ncalec un cal,
dar cu moartea nu poate fi altcumva.

(din vol. „Ultima patrie”, Paralela 45, 2007)

Read Full Post »

te îndepărtează (pe tine, autorul) de viaţă. Eu nu cred asta. Cînd scriu, storc din întîmplările sau stările mele „sucul”, esenţa, cum stoarce un ţăran vinul din struguri. Scriind, nu doar că nu mă îndepărtez de viaţă, de viaţa mea, ci intru în ea pînă peste cap, ca albina în caliciul florii. O retrăiesc atunci cu mult mai multă intensitate decît cînd o trăiesc; scriind, trăiesc, prin urmare, dublu, triplu…
Scriitorii nu doar că nu sînt rupţi de viaţă, ci o trăiesc de infinite ori.

(dintr-un art. publicat în revista „Contrafort”)

Read Full Post »