Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for ianuarie 2015

şi-au însuşit cu asupra de măsură de la „vechii maeştri” aroganţa, suficienţa de a nu se coborî să citească şi cărţile scriitorilor pe care nu-i găsesc în diverse liste, antologii de grup, istorii şi dicţionare literare fuşărite; pe care nu-i cunosc ca oameni, nu-i văd pe la festivaluri, pe scurt, care nu fac parte din cercul lor; şi-au însuşit şi ranchiuna de a-i rade, pe necitite deseori, doar pentru că aceşti autori au călcat strîmb cumva faţă de ei, fie şi indirect (criticii în general funcţionînd pe principiul: „cînd vorbeşti cu mine, tu să taci!”): de pildă, cu faptul că au fost apreciaţi de alţi critici, cu care dlor sînt „en froid”!; şi, mai ales, şi-au însuşit maniera de a-i ignora complet pe aceşti autori: „omorul prin ignorare”, de care vorbea un critic mort deja, practicat cu delicii în literatura română!

Read Full Post »

„Stie oricine ca scriitorii nu sint egali din nastere, precum cetatenii. Unii se nasc doar cu talent mimetic, altii cu talent, altii cu geniu. Nici cind e orbitoare, valoarea nu se impune de la sine sau fara ezitari: sa ne amintim ca Proust a fost respins de editorul Gide, ca Bacovia e anemic receptat in Istoria… lui Calinescu sau ca Emily Dickinson abia de a fost bagata in seama in timpul vietii. /…/ Seful autoritar de drept – criticul profesionist, adica acela dotat cu pasiune, lecturi, spirit critic si apt de un exercitiu obiectiv si responsabil – e indispensabil in mentinerea ‘ordinii’ in Republica literelor, mai cu seama ca legile ei sint diafane: niste frumoase fara corp.
In lipsa autoritatii de drept, fara de care scriitorul-scriitor se simte jalnic, nu se instaureaza democratia, ci anarhia care are drept rezultat crearea unor structuri paralele de tip mafiotic.”
Mariana Codruţ
http://www.observatorcultural.ro/Sa-vina-un-regim-autoritar-de-drept*articleID_2102-articles_details.html

Read Full Post »

Copilăria mea şi a fraţilor mei a fost profund marcată de cultul părinţilor pentru carte şi pentru „poetul nepereche”. Eminescu era prezent în casa noastră în toate zilele, prin poeziile cantabile şi armonioase, recitate sau cîntate de maică-mea în timp ce trebăluia:

http://www.contrafort.md/old/2006/140/1020.html

Read Full Post »

Eminescu

Nu spera cînd vezi mişeii
La izbîndă făcînd punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dînşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.
(fragm. din „Glossa”, ed. Creţia)

Read Full Post »

Ieri am participat la marşul tăcerii în memoria victimelor atacurilor teroriste din Franţa. S-a plecat din Piaţa Unirii, ţinta finală fiind, fireşte, Centrul cultural francez din Copou. La centru, după o scurtă alocuţiune a directorului din care nu am auzit nimic – eram, împreună cu Florea Ioncioaia, Oltiţa şi Florin Cîntec, la coada mulţimii, nu foarte numeroase –, s-a trecut la autografe şi dedicaţii pe un panou de condoleanţe pus pe unul din zidurile clădirii. Primii care au început să lase mesaje pe panou, probabil studenţi, au stat cam mult acolo, scriind şi scriind. „Ei, am comentat eu iritată, cu picioarele îngheţate, păi ce, scriem poezii? E destul o semnătură sub ‘Je suis Charlie!’”. Şi atunci, cineva s-a întors către mine şi mi-a spus cu reproş: „Libertatea de exprimare!” )))

Read Full Post »

„I-am auzit pe comentatori emitind ideea ca, de azi inainte, e clar ca harta economicului si cea a politicului vor fi redefinite in lume. Nimic despre cum sa o schimbi pe palestinianca in virsta si cu ochelari care batea din buze si din limba in extaz, pe unul din canale, la vederea atrocitatilor din America! Nimic despre tinerii, adolescentii si copiii din nu stiu ce tabara de refugiati care, excitati si veseli ca dupa un meci de fotbal, pareau a fi gata sa traga ‘jaluzelele’ peste lume!
Pentru mine e cum nu se poate mai clar ca nu (doar) economicul si politicul pot sa-l convinga pe urangutanul-kamikaze sa iasa din cusca si sa se umanizeze. Eu cred ca noi ne-am grabit sa-l omorim pe Dumnezeu si ca ne grabim zilnic sa-i mai strapungem cadavrul cu inca o sageata, vorbind numai si numai de ‘politic’ si ‘economic’. Da, stiu, suna atit de patetic, de ‘depasit’, dar cred ca e timpul sa fie redefinit si locul ‘gratuitatii’ pe hartile politicului si economicului, altfel filmul de groaza va lua locul vietii de acum inainte.“
http://www.observatorcultural.ro/Urangutanul-si-lumea*articleID_1340-articles_details.html

Read Full Post »

Biblia hazlie

Cînd eram prin clasele mici, frate-meu a adus de la biblioteca şcolii şi mi-a arătat „Biblia hazlie” în româneşte (apropo, autorul ei, Léo Taxil, jurnalist francez cu convingeri anticatolice şi anticlericale, cum de-a scăpat neexecutat de fundamentaliştii creştini?).
Singurul lucru pe care mi-l amintesc despre acea ediţie română e că avea pe copertă o caricatură: un ins ţinea un chibrit aprins în dreptul feselor; ca legendă, propoziţia biblică „Să fie lumină!”. Propoziţie care încuraja la continuarea (blasfematoare) cu rimă, ocazie pe care frate-meu – un năstruşnic de numai vreo 11-12 ani pe atunci – n-a ratat-o, fireşte…
Caricaturistul român o fi scăpat cu viaţă?

Read Full Post »

Am auzit odată un scriitor referindu-se ironic la alt scriitor aşa: „Eh, el scrie despre teme mari, viaţa, moartea…”. Dacă ar fi spus „scrie prost” despre asemenea teme, poate nu aş fi fost atît de surprinsă şi n-aş fi rămas pe moment fără replică. Am simţit că nu e în regulă ceva, însă abia după aceea mi-a venit în minte răspunsul potrivit: dar ce nu e temă mare? Poate beţia? Plictisul? Disperarea? Iubirea? Ura? Gelozia? Singurătatea? Lenea? Sexul? Războiul? Ratarea? Şi ce mai rămîne pe dinafară cînd multe alte teme „minore” devin mari sub mîna unor mari scriitori: mantaua, scaunele, toba, prăvăliile, abatorul, trenul, halta CFR, salcîmul, teiul, nucul, diverse flori, noaptea, soarele, luna, muntele, marea, lacul, oceanul şi cîte altele?!

Read Full Post »

Dublul

Ori de cîte ori mă bucur că am scris un rînd care îmi pare că rezistă chiar şi după ce îl desfac şurub cu şurub, îmi amintesc de Shakespeare şi mă potolesc. Ori de cîte ori mă bucur de căldura soarelui, de o pară dulce şi parfumată, de emoţia vie care-mi sălbăticeşte inima la cea mai mică invazie a noului, cineva foarte crud din mine şi cu care mă iau deseori de păr îmi aduce aminte de moarte şi pulsul revine la normal. Moartea ca un Shakespeare al vieţii mele…

Read Full Post »

Juni români,

care au de partea lor teoremele învăţate în şcoli regale
în timp ce părinţii le-au învăţat cu vărguţa peste degete;
care au de partea lor jocurile iubirii deprinse pe plajele lumii,
în timp ce părinţii le-au învăţat sub pături, pe întuneric, pe furiş,
să nu le audă partidul chiotul orgasmului;
care au de partea lor toate personajele, goale-goluţe,
în timp ce părinţii le-au smuls pe ascuns dintre croşete;
care au de partea lor bărbile şi mustăţile a la Beatles,
fără teama ca tovarăşul responsabil cu decenţa să le radă
cum li se întîmpla părinţilor;
care au de partea lor libertatea de a da cu căciula în cîini,
de a fluiera în biserică, de a spune nu,
în timp ce părinţii trebuiau să spună mereu da,
ştergîndu-şi scuipatul de pe faţă,

au nostalgii după vremea părinţilor lor.

Read Full Post »