Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2012

Clănţăul

Clănţăul e un personaj apărut pare-se în ultimele două decenii la noi. E o creaţie a partidelor aflate în concurenţă, deci are culoare politică. El e cel care vorbeşte cu atît mai mult, cu cît nu are ce spune. Cînd e în opoziţie mai cu seamă, apare pe toate posturile tv şi combate furibund tot ce mişcă. Probabil asta îi dovedeşte lealitatea faţă de partid şi îi asigură accesul la funcţii în cadrul lui sau în viitorul guvernul alcătuit de partidul lui. Vi-l mai amintiţi pe pesedistul Nica, ce spectacol coşmaresc de bolmojeală agresivă dădea nu mai demult decît acum cîţiva ani? Ascultîndu-l, mie una răbdarea îmi era greu pusă la încercare. Nu-l mai văd acum, dar asta nu înseamnă că specia clănţăului a dispărut. Ca dovadă: în balamucul, în circul politic înspăimîntător din ultimele două luni, clănţăul aflat la putere, dar purtîndu-se de parcă era în opoziţie, s-a manifestat cu asupra de măsură!

Nici nu e de mirare. După cum ştiţi, într-o stenogramă a USL figura un sfat al liberalului ieşean Fenechiu către colegii şi coechipierii dumisale, care-i îndemna la prezenţe publice ofensive, „în forţă”, fie în mass-media, fie în alte locuri. Şi aşa s-a întîmplat: toţi cei din partea USL (să enumăr doar cîţiva clănţăi uselişti, pur şi simplu siniştri, pe care mi-i amintesc acum: Ioan Ghişe, Eugen Nicolăesu, Mihăiţă Calimente, Dan Şova, Florentin Gust, Norica Nicolai, Dan Mihalache), atunci cînd apăreau pe un post tv, făceau totul pentru a nu se mai înţelege om cu om. Contracarau ca turbaţi cu „ba tu!” replicile celorlalţi invitaţi. Se contraziceau singuri de la un moment la altul. Minţeau cu neruşinare. Făceau spume la gură de cît dădeau din clanţă. Clar: important pentru ei era nu să transmită privitorului un mesaj sau să limpezească vreo chestiune pusă în discuţie, ci să bruieze, pur şi simplu, emisiunea şi replicile celorlaţi, fiindcă pentru un dialog cît de cît normal nu aveau resurse. Nu aveau nimic de spus despre conducătorii lor, Antonescu şi Ponta, compromişi pînă la Dumnezeu de minciună, furt, încălcarea cu brutalitate a legilor, a propriilor promisiuni, a protocoalelor încheiate cu Comunitatea europeană şi America. Nimic despre ce face guvernul Ponta pentru acel „popor” invocat acum pînă la saţ. Nimic despre măsurile pe care le-au luat ca să-l scape pe „popor” de urmările scăderii puterii de cumpărare a leului, de urmările secetei, de urmările politicii lor antieuropene. Şi cum să spună clănţăii ceva despre toate astea, cînd nu erau interesaţi decît de demiterea lui Băsescu? Trebile ţării? A se slăbi!

Nu am crezut nici o clipă că, după ce ce se va citi în Parlament decizia Curţii Constituţionale de invalidare a referendumului şi după revenirea lui Băsescu la Cotroceni, aici va începe să curgă lapte şi miere. Dar am crezut că usl-iştii vor accepta situaţia şi vor reveni la o vagă normalitate a dialogului, măcar pe canalele de televiziune. M-am înşelat cu totul: dovadă, o emisiune de la Realitatea TV de marţi seara, la care erau invitaţi Ioan Ghişe, Iosif Boda, Sever Voinescu şi Sorin Roşca Stănescu, dar în care aproape nu se auzea decît gura liberalului Ghişe. Nici măcar moderatoarea nu putea plasa vreo replică pînă la capăt…

Am rezistat să urmăresc discuţia doar cam jumătate de oră, timp suficient însă cît să aud îndemnul făţiş al lui Sorin Roşca Stănescu adresat lui Crin Antonescu: că ar putea… „să se pună în fruntea celor 7,5 milioane de votanţi şi să declanşeze o revoluţie, în sensul recîştigării demnităţii naţionale” – am citat din memorie. Să te cruceşti, nu alta, cînd auzi vorbindu-se despre o altă revoluţie (şi despre demnitate, din partea unui jurnalist compromis, dar asta e altceva)! Inconştienţa unora atinge praguri demenţiale la noi.

Dar să revin la Ghişe, cel care a propus Parlamentului să nu ţină cont de decizia Curţii constituţionale de invalidare a referendumului. Cum spuneam, turuia continuu. Mai întîi, clănţăul – deh, senator, profesor, fiu de militar! – a povestit că a protestat şi va protesta seară de seară lîngă gardul Cotroceniului, el fiind „leal partidului”. Şi l-am văzut într-o imagine din ajun: ditamai omul matur, cu două pancarte cusute pe umăr (pe cea din spate scria: „poporul e suveran”, pe cea din faţă: „poporul a decis, Băsescu e demis!”), plimbîndu-şi pantalonii şi pantofii scumpi pe trotuarul de lîngă zidul Cotroceniului. Ditamai alesul român, purtîndu-se ca o paiaţă, ca un puşti besmetic. Ce mai zicea Ghişe, în scurtul interval cît l-am urmărit? Păi, de pildă, că dacă referendumul e invalidat, înseamnă că Băsescu rămîne suspendat! Aici Iosif Boda a reuşit (cu greu, dar a reuşit) să intervină, spunînd că el e profesor de logică, dar nici după logica lui Aristotel, nici după cea a lui Łukasiewicz nu poate înţelege logica lui Ghişe!

Nici nu aveai ce înţelege: omul e doar un clănţău – ca atîţia alţii, aflaţi în cele mai înalte funcţii şi poziţii -, care-şi bate joc de noi, alegătorii.

(Ziarul de Iaşi, Facebook)

Read Full Post »

În fine,

hotărîrea CCR de invalidare a referendumului a fost citită în Parlament. „Democraţia a învins!”, s-ar putea spune.  Da’ de unde, au învins calculele politice.

Cei autoproclamaţi liberali au stat pentru asigurarea cvorumului, dar s-au retras, în semn de… protest, de la citirea deciziei (ce joc politic stupid!), probabil pentru a putea apoi iar zbiera în faţa electorilor lor că au avut dreptate, legea şi alte cele au fost încălcate de toată lumea în Ro, numai de ei nu! PSD-ul, în schimb, a revenit la sentimente mai bune, dar nu din grijă pentru statul de drept etc., ci fiindcă probabil şi-a dat seama că, dacă mai continuă această mascaradă, se va arde la apropiatele alegeri. Oricum ar fi motivată, hotărîrea luată de PSD e una benefică pentru toţi. Să sperăm că atitudinea lui de azi va însemna şi un divorţ de PNL. Şi de Ponta.

Căcărău părăseşte pe uşa din dos scena politică. Să ia cu el şi alte figuri sinistre din PNL, precum Fenechiu, Tăriceanu, Ghişe, Norica Nicolai, Nicolăescu…

Read Full Post »

Am auzit

aseară la o televiziune că Antonescu şi-ar fi concediat consilierii. Nu am ştiut că Căcărău şi-a luat şi consilieri, în perioada interimatului. Ca să-l conseieze ce? Să intre în România cum intră un elefant turbat într-un magazin de sticlărie, făcînd zob totul în jur?

PS Parcă-l văd pe Şerban Foarţă întrebîndu-mă, cum l-a întrebat pe Gellu Dorian pe blogul lui Dorin Tudoran: „ţi se pare amuzantă porecla Căcărău?” Nu mi se pare amuzantă, ci cum nu se poate mai sugestivă pentru un asemenea personaj distructiv.

Read Full Post »

Diversiunea pusă la cale de USL în laboratoare voiculesciene şi anunţată de însuşi Voiculescu mai demult, aceea de preluare rapidă nu doar a Puterii, ci şi a tututor Puterilor din stat, avea, probabil şanse de succes total, dacă plăsmuitorii ei nu întîlneau mai multe contre, la care e clar că nu s-au aşteptat. (Iată de ce mie nu mi se pare un „plan genial”, cum a spus G. Liiceanu,  ceea ce au făcut ei, ci o „diversiune reuşită” doar pînă la un punct.)

La ce nu s-a aşteptat USL-ul cu tot cu „genialii” ei ideologi:

–         să iasă la iveală plagiatul lui Ponta şi „masteratul” său  în Catania (probabil Ponta nu a făcut uz de sinceritate nici faţă de colegii săi);

–         să provoace reacţia vie şi insistentă a Europei şi a Americii împotriva lor;

–         să fie obligaţi a schimba miniştrii din guvernul Ponta (pe motive de plagiat, incompatibilitate etc.) cum îşi schimbă ei cămăşile; am înţeles din presă că, în numai 2 luni de guvernare, s-au făcut 500 de schimbări, lucru care nu putea să nu le aducă în rîndurile „României profunde” o serioasă şifonare a imaginii;

–         să cadă leul;

–         să fie trădaţi, din cauzele amintite mai sus, de o bună parte a electoratului lor de la alegerile locale din iunie, care va fi preferat să stea la referendum acasă sau chiar să voteze „Nu”, lămurit în scurt timp asupra calităţii aleşilor lor; fiindcă e clar că USL-iştii au fost siguri că pragul de 50% plus 1, necesar pentru validarea referendumului, va fi atins, de vreme ce l-au acceptat. Aici e locul să spun că am văzut, după invalidarea referendumului, prima urmă de sinceritate la Ponta, care şi-a reproşat că a acceptat acest prag propus de Băsescu; în rest, vezi la el numai reacţii de roboţel cu pielea perfect întinsă pe faţă, cu zîmbetul mereu impecabil, cu ochii mereu strălucitori, un roboţel setat numai pe minciună, agresivitate şi iresponsabilitate;

–         să fie contraţi chiar de politicieni de-ai lor: Chiliman, Rus, Iohannis sau un Victor Giosan, acesta din urmă adresînd în iulie, în „Ziarul de Vâlcea”, o lungă scrisoare colegilor săi liberali, din care spicuiesc pentru cititori un pasaj absolut la întîmplare, scrisoarea fiind altfel în întregime antologabilă: „constatăm astăzi că PNL nu face altceva decât să aplice integral, alături de PSD, modelul politic inventat între 2000-2004, non-liberal, non-democratic şi non-european: acela al controlului absolut al puterii prin controlul politic al societăţii şi instituţiilor. Am avut o şansă istorică să arătăm că se poate face şi <altfel de politică>, dar am ratat-o răsunător”;

–         să facă UDMR-ul şi electoratul său să treacă în opoziţie, adică… „să-i trădeze”, fapt care a decis mai mult ca sigur nerealizarea cvorumului la referendum;

–         să provoace o îndîrjită activitate ofensivă (declaraţii, atacuri în justiţie pe motive clare ca bună-ziua, reorganizare etc.) din partea mîinii de oameni din PDL;

–         să fie… „trădaţi” de dna Aspasia Cojocaru, de la CCR, un magistrat care, punînd legea deasupra intereselor de partid (domnia sa a juns la CCR susţinută de PSD) şi arătîndu-se mai puternică decît ameninţările, acuzaţiile şi presiunile din interiorul Curţii Constituţionale sau din afară, a votat pentru invalidarea referendumului;

–         să se lovească de independenţa procurorilor, care îi cercetează acum, după tot felul de surse, nu pe „simplii votanţi”, ci pe votanţii… „complecşi”, ca să spun aşa, adică cei care au votat de mai multe ori sau în locul altora etc.;

–         să trezească o vie reacţie în presă, mulţi jurnalişti şi comentatori (dar nu la fel de mulţi probabil precum cei „de partid şi de stat”) comentîndu-le şi dezghiocîndu-le zi şi noapte lucrăturile, destule dintre ele descoperite graţie anchetelor făcute chiar de ei;

–         să mobilizeze, în pieţe şi pe reţelele de socializare, o puternică opoziţie din partea oamenilor neimplicaţi politic;

–         să rămînă cu datorii enorme după cheltuielile făcute pentru cea mai sinistră campanie electorală pe care am văzut-o eu vreodată în România: cea de demitere a lui Băsescu. Vă amintiţi, desigur, din campania de la referendum, panourile, bannerele şi afişele enorme şi dese cu sloganuri de genul: „DEMITE-L!”, „DĂ-L AFARĂ!”, „ŢI-A TĂIAT PENSIA? TAIE-I ŞI TU MANDATUL!” (Apropo, stimaţi USL-işti, aţi văzut în ultimele zile ce tăieri de pensii şi salarii şi cîte concedieri de bugetari face Grecia, ca să reziste?)

Nu pretind că am epuizat enumerarea lucrurilor la care nu s-au aşteptat puciştii. Neaşteptatul nu s-a epuizat nici pentru ei şi, din păcate, nici pentru noi. Mă gîndesc nu mai departe decît la următorul lucru: probabil mulţi membri simpli ai USL şi mulţi dintre noi am fost luaţi prin surprindere de declaraţia incredibilă făcută de Antonescu  imediat după ce CCR a invalidat referendumul: că vor pune la cale altă suspendare a lui Băsescu, „dacă…”!

Dacă tot au timp de joacă pe banii, timpul şi imaginea României, nu ar fi mai bine să fie… luaţi prin susprindere cu decontarea celor peste 20 milioane de euro, cum afirmă presa, pe care i-au cheltuit pentru referendumul inutil din 29 iulie?

(Ziarul de Iaşi, 24. 08.; Facebook)


Read Full Post »

21 august

CCR a invalidat referendumul. Am ascultat discursul lui Antonescu de la sediul PNL, terminat acum cîteva minute. Nu pot comenta deocamdată decît atît: o, ce jalnic demagog!

Read Full Post »

Aseară, la B1 TV,

Dan Tăpălagă şi Nelu Barbu i-au avut ca invitaţi la emisiunea „Ultimul cuvînt” pe dnii Gabriel Liiceanu şi Andrei Oişteanu. Dan Tăpălagă, un jurnalist pe care-l preţuiesc mult pentru onestitate şi bun-simţ al judecăţii, i-a salutat bucuros pe cei doi invitaţi de marcă, regretînd în acelaşi timp că rămîn nişte păsări rare în peisajul românesc la zi, mulţi alţi intelectuali părînd a se fi retras într-o „comodă defensivă”. Şi pe mine mă miră, mai ales tăcerea membrilor din partidele coaliţiei de la putere: cu excepţia dnilor Andrei Chiliman şi Ioan Rus, care au arătat că nu vor să fie implicaţi în jocuri pe care nu le avuează, nu s-a mai ridicat nici o voce care să protesteze pentru compromiterea partidelor lor de către premier şi de către preşedintele interimar. Dură trebuie să mai fie disciplina de partid şi mare frica în PSD, PNL şi PC, dacă nu mişcă şi alţi membri în front, indiferent ce fac şefii! Sau să nu mai existe acolo alţi oameni oneşti şi cu judecată?

*Mi-a plăcut că Liiceanu şi Oişteanu aveau uneori păreri divergente, fie şi doar în chestiuni de detaliu. Nu e de mirare, sînt doi oameni care gîndesc pe cont propriu. Cei din tabăra puciştilor, cînd apar la teve, pun aceeaşi placă cu textul imprimat de altcineva, pe care-l mitraliază fără nici o ruşine.

*Gabriel Liiceanu, marcat de emoţie, amărăciune şi revoltă, a folosit de mai multe ori expresia „planul genial” al puciştilor. Eu aş spune „diversiune” în loc de plan, fiindcă sînt, în tot ce fac, nişte diversionişti, şi de-acum chiar foarte previzibili.

* La un moment dat, A. Oişteanu a fost de părere că Băsescu a primit „un pumn în plex“ de la cei 7-8 milioane de votanţi împotriva lui şi că preşedintele suspendat nu i-a luat în serios nici măcar după referendum; că ar trebui să-i considere o problemă importantă, că are sarcina de a-i aduce către el, de a-i convinge de adevărul lui, dacă se va întoarce la Cotroceni. Liiceanu i-a replicat că sînt mai mulţi cei care au spus Nu demiterii preşedintelui prin neprezentarea la vot şi că destui dintre votanţii Da au fost pur şi simplu „mînaţi” la urne de susţinătorii puciştilor, deci că acele 7-8 milioane împotriva lui Băsescu ar fi, de fapt, mult mai puţini. În ce mă priveşte, chiar dacă au fost 7-8 milioane pe bune, nu văd de ce preşedintele trebuie neapărat să-i convingă, să-i atragă, unanimitatea mirosind rău şi neavînd nimic în comun cu un regim democratic. Asta nu înseamnă că aş crede că preşedintele trebuie să-i ignore.

* Şi dacă, i-a întrebat Dan Tăpălagă pe invitaţi, cei 7-8 milioane nu sînt de-adevăratelea interesaţi de Europa, de lege, de stat de drept? „Atunci sîntem pierduţi”, a răspuns Oişteanu. Poate are dreptate. Însă eu nu m-aş fi grăbit să răspund aşa. Sînt absolut convinsă că majoritatea votanţilor cu „Da” (după statistică, oameni în vîrstă, cu studii medii sau şcoli profesionale) au copii care lucrează în ţările comunităţii europene, aducînd bani în ţară cu care-şi construiesc locuinţe, cu care-şi întreţin familiile etc. Iată un motiv foarte important pentru care, cred eu, aceşti oameni nu ar mai spune „nu” Europei nici în ruptul capului. Trebuie însă să li se repete pînă aud şi înţeleg faptul că Europa asta nu ne vrea decît cu legi clare, justiţie liberă, politică transparentă şi coerentă. Lucruri de care politicienii momentului, pe care ei i-au susţinut, nu par a fi foarte interesaţi. Fiindcă se vede cu ochiul liber că, orbiţi de interesele lor imediate – care nu au nimic de-a face cu interesele ţării -, USL-iştii întorc pe zi ce trece tot mai mult spatele Europei.

* Multe asemenea chestiuni de bun-simţ ar trebui să li se spună cetăţenilor noştri, deci comunicarea să fie mai bună, au fost de părere şi gazdele, şi invitaţii de la B1 TV. Doar că de pe canalele media controlate de pucişti, care le covîrşesc numeric pe celelalte, li se spune cu totul altceva. Jurnaliştii de partid şi de stat, bine plătiţi, sînt treji şi veghează. La ducerea de rîpă a României.

(Ziarul de Iaşi; Facebook)

Read Full Post »

Ca să le iasă jocurile, Ponta şi Antonescu nu au pregetat să treacă din prima clipă şi „în forţă” (vorba Vocii Rusiei) la raderi:

– au ras capetele Senatului şi al Camerei deputaţilor;

– l-au ras pe Avocatul poporului, punînd în locul lui o fantomă;

– au ras unele din atribuţiile Curţii constituţionale şi, probabil ca să o facă să-şi bage minţile în cap pentru viitoarele decizii, au semnat nu ştiu ce protocol cu nu ştiu ce securist pensionat că o va rade („în principiu”) cu totul, alături de DNA, ANI etc.;

– i-au ras cu declaraţii nechibzuite pe europeni;

– au ras dintre votanţi vreo 11 milioane (care nu au mers la vot), considerîndu-i morţi, în opoziţie cu ceilalţi vreo 8 milioane care au mers la vot, numiţi explicit „vii”;

– au ras rezultatele referendumului, de vreme ce, după referendumul stabilit anterior pe anumite reguli, au ajuns la concluzia că acele reguli trebuie schimbate;

– au ras ICR-ul;

– au propus radierea germanilor din Sibiu, stabiliţi în străinătate, dar cu cetăţenie română, de pe liste;

– i-au ras de la inima lor pe maghiari;

– dacă vor reuşi să-l radă şi pe Băsescu, îşi vor desăvîrşi opera prin raderea a ceea ce a mai rămas neras din justiţie;

– apoi vor trece nestingheriţi la raderea tuturor celor care i-am contestat sau/şi care nu i-am votat;

– între timp, ne rad la toţi şansele la o viaţă cît de cît decentă, prin prelungirea crizei politice, care face să scadă valoarea banului şi să crească preţurile, să fugă investitorii şi fondurile etc…

Şi uite aşa, într-un scenariu cam sumbru, recunosc, dar îndreptăţit de asemenea semne, vor rămîne Ponta şi Antonescu singuri cu parlamentarii lor să domnească într-o ţară împuţinată şi abia tîrîndu-şi zdrenţele. Dar, fireşte, fireşte, „democrată, europeană”, unde „normalitatea” e la ea acasă, cum clamează mereu aceşti doi politruci!

(Facebook)

Read Full Post »