Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2016

“Am mai spus-o şi cu alt prilej, Mariana Codruţ este o poetă de o factură cu totul specială în peisajul liricii româneşti actuale. Este prezentă în conştiinţa criticilor literari şi a tuturor iubitorilor de literatură, familiarizaţi cu poezia românească, dar absentă din memoria aceloraşi critici şi istorici literari când trebuie să înşire nume de poeţi importanţi sau să facă propuneri de cărţi care să fie traduse în alte limbi. Ori de câte ori îi apare câte o carte nouă, este comparată cu numele foarte mari ale literaturii actuale pentru ca, imediat după primul val de cronici de întâmpinare, numele ei să fie din nou scufundat în uitare. Despre volumele sale au scris cu acelaşi entuziasm şi numele grele din establishment-ul vieţii literare, dar şi autorii cu parfum de disidenţă, fără ca ea să poată fi revendicată de una sau alta dintre tabere. Departe de zgomotele vieţii literare, indiferentă la clasamente, premii şi rivalităţi între scriitori, Mariana Codruţ comunică şi se comunică prin scrisul său, cu un orgoliu al libertăţii susţinute de conştiinţa propriei ei valori. Însingurată în lumea literaturii, văzându-şi de drumul ei cu un fel de modestie orgolioasă, poeta este un soi de ’spectator’ (nu neapărat ’angajat’, în sensul expresiei lui Raymond Aron) al vremii noastre. Ea observă cu atenţie tot ce se întâmplă cu ea şi cu lumea din jur, înţelege şi numeşte resorturile dramei noastre cotidiene, dar nu are mijloacele şi poate nici voinţa de a se implica direct pentru o eventuală schimbare în bine a situaţiei. Între ea şi lumea din jur se formează de aceea un ’hiatus’ care, conştientizat, îi provoacă poetei o stare de ‘spleen’ şi, în mod cert, o condiţie de marginal, ale cărei cauze sunt adânc înfipte în lumea bezmetică, lipsită de valori, a postmodernităţii.”

Revista “Acolada”, ianuarie 2016, p. 6:

http://www.editurapleiade.eu/Reviste%5C2016%20Acolada%20nr.%2001.pdf

 

 

Anunțuri

Read Full Post »

„Impresionant de limpede şi unitar, discursul liric al noului volum defineşte şi mai pregnant psihologia poetei, tipul de trăire suferindă, singurătatea, disperarea ce-i marchează scriitura.” :

http://convorbiri-literare.ro/?p=6115

Read Full Post »

Rugă

 

E sîmbătă noaptea (de fapt, duminică dimineaţa, fiindcă-i puţin peste 3). La Iaşi e suficient de cald ca să stau cu fereastra larg deschisă. Şi suficient de multă linişte & limpezime, cît să am micul orgoliu că, la ora asta, cînd “dorm şi florile-n grădină”, numai eu văd prin plasa geamului şi aud cum un biet om ocolit de soartă extrage din tomberonul din faţa blocului şi turteşte cu zgomot, băgîndu-le într-un enorm sac, ambalajele de plastic.
Măria ta Iisuse, apără-i pe cei părăsiţi!
PS Miroase înnebunitor a sălcioară, prieteni!

Read Full Post »

Monarhie?

Maică-mea mi-a cîntat deseori în copilărie „Trăiască regele!” şi „Imnul străjerilor” – şi ea a fost străjer. Cînta mai cu fereală, fireşte, fiindcă „nu e voie, mamă!”. Eram prea mică s-o întreb dacă l-a iubit pe rege (de altfel, şi „regele”, şi „preşedintele”, şi „monarhia”, şi „comunismul” au rămas mult timp noţiuni şi realităţi foarte departe de interesul meu). Totuşi, acum nu sînt monarhistă, adică nu cred că monarhia ar fi limpezit sau ar limpezi neantul nostru democratic. Şi asta nu pentru că figura regelui Mihai sau chiar a principesei Margareta nu mi-ar inspira încredere. Ci pentru că ei ar trebui să lucreze tot cu javre precum Ponta, Dragnea sau proaspătul demis ministru al Sănătăţii, ultimul preocupat, în timp ce mii de oameni au murit şi probabil încă mor prin spitale din cauza infecţiilor colaterale, doar de cine îi vrea răul lui, personal. Care javre i-ar lucra mai abitir decît pe „jmecherii” născuţi din popol…

Read Full Post »