Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2016

Diafana crisalidă

„Adevăru-i că nu mă prea dau în vînt să scriu despre moarte, fie ea şi aşa, în general, darmite gîndindu-mă la cea care-mi va fi hărăzită. Frică? Nu numai ea, ci şi posibilitatea, ce m-a însoţit de cînd mă ştiu, de-a dilata nesăţios clipele fericite /…/.” Emil Brumaru (text publicat pe facebook, 14 iulie 2014)
Iată un norocos. Alţii pur şi simplu nu pot scăpa de gîndul morţii, adică de ideea obsesivă că ea există, e vie, mişună prin preajmă. Iar obsesia nu ţine de vrere sau de nevrere, ci, poate, de lada de zestre cu care am fost trimişi în lume; sau de o fundamentală incapacitate de „aşezare”; sau de o vitalitate debordantă, dar reprimată mereu de neşansă, de solitudine, de un exagerat simţ al ridicolului, al pudorii etc. Oricum, nu e simplu să trăieşti sub dictatura unei asemenea obsesii. Îţi trebuie multă forţă să vezi cum clipele tale fericite lasă drept umbră gîndul la moarte. Şi nu e nici o glorie să constaţi că umbra asta a devenit pentru tine – ca şi singurătatea – şi muncă, şi rang, şi chemare, cum ar spune Rilke.
Dar cine nu ştie că numai moartea e ceva sigur, real? O diafană crisalidă prinsă într-un colţ al casei tale: concretă, totuşi miste­rioasă cît timp nu percepi în ea nici o tresărire. Din toate posibilităţile care intră, prin firea lucrurilor, în viitorul tău din momentul în care te naşti – cunoaşterea, iubirea, familia, realizarea profesională, numele, rangul, averea
etc. –, numai pe ea poţi… conta mie în mie că se va întîmpla. Numai ea, pe care nu o doreşti nici cînd abia se mai ţine de tine răsuflarea, e cert că va izbucni, că se va desface mai devreme sau mai tîrziu într-un fluture negru, orbitor, zburînd direct în caliciul fiinţei tale, cutremurîndu-l pentru ultima oară. Moartea e cea mai puternică. De aceea mă fascinează. Şi de aceea o urăsc cu pasiune. Şi de aceea o consider cel mai redutabil şi mai demn de polemică adversar.
(jurnal, 2014)


Read Full Post »

„Poezia Marianei Codruț impresionează prin profunzime, plinătate de sens și rafinament.”:

pag. 11:

http://contrafort.md/sites/default/files/Contrafort%201%202%202016%20web.pdf

Read Full Post »

 

Sînt tare zăbăucă. Şi cum să nu fiu, cînd robinetul din baie se rablageşte, clanţa nu mai ascultă de mînă, uit portmoneul pe vreo tejghea sau cheia în uşă pe dinafară, scap banii din buzunar, trebuie să mănînc şi nu am nimic în frigider, e musai să redactez/corectez o carte-doctorat plină de perle precum „cutume obişnuite” sau „protagonişti principali”, sora plînge la telefon, nepoata se mărită/ nepotul se însoară şi nu am haine potrivite pentru o nuntă, mi se fură salteaua de pe bătător, îmi amintesc prea tîrziu să iau/dau o carte de la /lui x sau y, confund realitatea cu visul şi visul cu realitatea etc. etc.
Cînd constat pierderile, dau cu pumnii şi mă răţoiesc la toţi şi la toate, inclusiv la mine. Apoi, căzută în cea mai neagră disperare, trag obloanele şi fug pe mal sau în crîngurile din jurul blocului şi mă jeluiesc îndelung la cine se nimereşte: ploaie, vînt, soare, cîini şi pisici de pripas, salcîmi şi plopi jerpeliţi sau în plină glorie, iarbă, maci, lună…

Read Full Post »