Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Dulcele sicriu,

vai, dulcele sicriu al bovaricilor: cei care se cred ceva ce nu sînt şi fără asta sînt ca şi morţi… Şi care te omoară dacă le distrugi iluzia!

Read Full Post »

şi cronica lui Octavian Soviany din „Observator cultural”:

Descrierea poeziei

Read Full Post »

şi cronica foarte tinerei Viviana Gheorghian:

când „emoțiile sînt evenimentele mele”: Pulsul nu poate fi minimalist, de Mariana Codruț

Read Full Post »

Mariana Codruţ: Doar atunci cînd se ascultă pe el însuşi, poetul îşi poate detecta şi releva coerenţa umană

 

Read Full Post »

Pulsul nu poate fi minimalist (Paralela 45, 2019), confirmă, cu un plus existențial, calitățile știute ale poeziei Marianei Codruț. Străină de improvizațiile grăbite, cartea își găsește un echilibru suplu, cu grijă construit, niciodată țeapăn. Lirismul epurat de efuziuni, sobru, de vocație tragică, nu-și refuză rostirea sapiențială, confesiunea abia murmurată este contrapunctată de dicția tăioasă de vates, tușa colocvială umanizează o anumită solemnitate oraculară, pe care poezia de azi arareori și-o mai amintește, furată de jocul relativismelor. Pulsul nu este, într-adevăr, minimalist, nici chiar atunci cînd pare că-și oprește bătăile în fața inefabilului sau a ororii. Mariana Codruț, cu mijloace de un rafinament nipon, ajunge atît de natural și de autentic la lucrurile ultime și reușește să ne transmită, de pe linia subțire dintre a fi și a nu fi, acel frison ontologic pe care doar marea poezie îl poate stîrni. Cîntecul lebedei și gheara leoaicei devin indiscernabile în versurile ei, care te îmblînzesc, te cutremură și te zgîrie totodată. Mai mult decît o apariție de vîrf a anului editorial 2019, Pulsul nu poate fi minimalist este o prețioasă carte de recitire, la care te întorci, cu care rămîi.”

Read Full Post »

şi cronica lui Doris Mironescu din „Dilema veche”:

https://dilemaveche.ro/sectiune/carte/articol/steaua-singuratatii?fbclid=IwAR0-s8_To0vdmiYtW10nORKpEblwptAt2oJNsGDPe0Gp5P86aHiD0G2cA0U

 

Read Full Post »

Poezia Marianei Codruț din pulsul nu poate fi minimalist e directă, tăioasă, elastică și electrică. Poezia Marianei Codruț e frondă, e șoc, după cum ea însăși mărturisește într-unul din textele de la începutul cărții. De altminteri, în prima parte a volumului există mai multe texte ce au drept subiect poezia. Dar nu putem vorbi despre niște ars poetica pentru că valoarea cea mai înaltă a poetei pare a fi libertatea, lipsa oricărei constrîngeri, iar artele poetice sînt, prin însăși natura lor, restrictive, auto-limitatoare: „poezia e șoc / precum crima adolescentului din vecini / pe care nu-l credeai în stare de crimă. / gesturi ca oricare cuvinte de fiecare zi / chiar puțină frondă. Ei da nimic anormal! / și brusc toporul decapitînd obișnuința” („un posibil portret al poeziei”). Ideea libertății, ca formă supremă a trăirii adevărate apare în mai multe texte. O întreagă literatură îi găsește pe cei capabili să-i priveze pe alții de libertate, undeva în afara lor. În cazul Marianei Codruț, libertatea nu poate fi anulată decît de persoana în cauză: „noapte precară, / păstrăv alunecînd pe gheață, / lătratul cîinilor o sfîșie la răstimpuri / – el nu e niciodată fără rost, / îți amintește de teritoriul vieții. / numai instinct fierbinți, pulsatorii / în lucerna inexistentă a crîngului, / cîinii simt cînd înfrunți gîndul / că există un singur obstacol / în fața libertății: tu însuți” („un singur obstacol”).

https://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/retrospectiva-anului-2019-poezia?fbclid=IwAR1rNYMDzpduBDgJwY3GFObFZJylQ0S47YSQtX6NZ9kB6TdEDVrcmlU5GhU

 

Read Full Post »

Older Posts »