Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

vizionarul român

are o guşă durdulie, deasupra căreia se răsfaţă o gaură pe post de gură unde se vede limba mototolită şăgalnic între dinţi. mai sus, plutesc în grăsime doi ochi decoloraţi, dar zîmbind sigur de ei: au aflat sensul vieţii!

Reclame

Read Full Post »

Macron

a spus despre manifestanţii francezi – care au fost foarte… vijelioşi – că îşi iubesc ţara.
Noi, românii, care manifestăm paşnic, sîntem consideraţi duşmani ai ţării şi forţele represive vor să se doteze cu diverse arme cu nume înspăimîntătoare ca să ne pună definitiv cu botul pe labe.

Read Full Post »

Pas cu pas…

Nici un preşedinte român postdecembrist n-a fost pus într-o situaţie mai dificilă decît Iohannis. Divorţul dintre palate e de la bun început total, monstruoasa coaliţie îşi cunoştea bine planurile încă de atunci. Şi i-a golit preşedintelui funcţia cum goleşte o viespe miezul unui fruct foarte copt. I-a luat pînă şi… formula (titlul cărţii) “pas cu pas”. Pas cu pas ne-a restrîns şi nouă libertăţile.
“Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt”- e una din definiţiile clasice ale libertăţii. Monstruoasa coaliţie spune, dimpotrivă: libertatea noastră începe unde se termină cu totul libertatea voastră !
Şi piaţa a obosit, da, a obosit, cel puţin la Iaşi.

Read Full Post »

Pe plajele lumii,

se pun plase ca nu cumva ucigaşi precum rechinii sau viespea de mare să vină din larg şi să-i omoare pe cei care se bucură de vacanţe. România, dintotdeauna sinucigașă, pune plase ca nu cumva cei mai străluciţi reprezentanţi ai intelligentsiei sale să iasă în larg.

Read Full Post »

Polemici la zi

Nici eu nu sînt de acord să ne fie adoptaţi copiii. E mult mai sănătos să fie lăsaţi să mănînce de la gunoi şi să doarmă pe cartoane sau în ţevile de canalizare.

Read Full Post »

le spuneam – cu un… patetism deplorabil – să se păstreze curaţi, să nu facă compromisuri, să nu cedeze în faţa avantajelor materiale imediate. Iar unii din ei, care lucrau deja în presa ieşeană, îmi răspundeau – cu o… maturitate deplorabilă: „Ştiţi, nu se poate chiar aşa… Ştiţi, primarul, prefectul…”. C-o fi, c-o păţi…
Şi nu aveau decît maximum 21-22 de an

Read Full Post »

Într-o postare de pe facebook din 11 august spuneam: “În doar zece zile, cît am adunat cele aproape 200 de semnături pentru petiţia ’Fără penali în funcţii publice’, fapt care m-a adus pentru prima oară în contact nemijlocit cu toate straturile sociale, mi s-a făcut frică. Pare să nu avem prea multe şanse la un regim democratic ”.
Acelaşi lucru îl cred şi acum, dar cu o nuanţare: cel mai bine poţi lua pulsul puterii unei societăţi de a tinde spre democraţie în lumea intelligentsiei.
La noi, îmi pare că pulsul ăsta e slab. Şi nu, nu pentru că legătura dintre intelectuali şi popor nu funcţionează bine, că ei nu “se coboară”! (Cred că e aberant să ceri, de pildă, unui cercetător de la care aştepţi profesionalism desăvîrşit ori unui artist de la care aştepţi capodopere să ţină legătura cu… masele. Nu poţi fi profesionist şi în acelaşi timp să umbli pe drumuri ca activist civic!) Ci pentru că, în chiar lumea lor, intelectualii ro nu dau dovadă de atitudini, gesturi, calităţi încurajatoare pentru un regim democratic: apărarea valorii profesionale – oriunde s-ar afla ea –, a libertăţii ca valoare în sine, independenţă de spirit, simţul dreptăţii, al solidarităţii etc. etc.

P.S. Se înţelege de la sine, cred, că de la un cercetător sau un artist (meserii singuratice) ai un fel de aşteptări, iar de la educatori, învăţători, profi, preoţi, formatori de opinie etc. (tot intelectuali, dar care au directă legătură cu masele) ai alte aşteptări.

Read Full Post »

Older Posts »