Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2012

*M-am întîlnit zilele astea cu o prietenă pe care nu am văzut-o de mult. Discutînd despre una şi alta, am ajuns – nu se putea altfel! – şi la… chestiunile zilei. În scurt timp, ne-am dat seama amîndouă că e mai bine să evităm, în mod tacit, subiectele în cauză, dacă vrem să nu ne ruinăm relaţia. Şi le-am evitat. Însă nu suficient de repede, cît să nu aud din partea ei o replică năucitoare: „ei, da’ şi imperialismul ăsta al Europei…!” Eram pe picior de plecare deja, aşa că nu i-am mai răspuns. O fac acum: prietena mea are copii care învaţă în marile capitale europene, lucru de care e foarte mîndră şi ea, şi copiii ei; circulă frecvent în Europa şi ea, şi copiii ei; ca şefă de instituţie, şi-a dotat-o şi refăcut-o „accesînd fonduri europene”. Nu e năucitor s-o auzi acuzînd „imperialismul Europei”?

Am auzit în ultimele săptămîni, pe toate canalele tv, formule mai directe sau mai mascate de punere la punct a „Europei”: că nu trebuie să ne dea ordine, să se bage în treburile noastre etc. Erau emise de actori politici importanţi (autointitulaţi liberali şi social-democraţi!) şi de fidelii lor, care ne bombardează în ultimul timp cu tot soiul de ilegalităţi, minciuni grosolane şi gafe, mai ceva decît ar fi făcut-o, probabil, partidul tribunului şi oamenii lui, dacă ar fi ajuns la putere. Am, ca şi în cazul prietenei mele, aceeaşi nedumerire legată de atitudinea conducătorilor noştri vizavi de Europa: copiii lor, mai mult ca sigur, studiază în Europa; ei înşişi îşi fac cumpărăturile, vacanţele, escapadele amoroase etc. în Europa; îşi cumpără reşedinţe acolo; se bazează pe fonduri europene pentru a duce mai departe carul greu al ţării. Cum să interpretezi „disidenţa” lor? Inconştienţă, prostie, ticăloşie? Numai Dumnezeu poate şti ce se ascunde în spatele politicii antieuropene pe care o fac ei zi de zi şi ceas de ceas…

* M-au şocat şi acuzele cu iz stalinist şi ceauşist aduse celor din ţară care, chipurile, i-au turnat la Bruxelles pe noii aleşi,  denigrînd astfel România, mai mult,  comiţînd…  trădare de ţară. Lăsînd deoparte faptul că aceste acuzaţii demonstrează tot un dispreţ profund la adresa europenilor (subestimaţi prin bănuiala că ar avea nevoie de nişte amărîţi de europarlamentari sau jurnalişti români ca să ştie ce se întîmplă la noi) şi admiţînd existenţa grupurilor de presiune româneşti, care, în opinia mea, vor să ne apere de izolare, îi întreb pe acuzatori: aţi uitat, stimabililor, că multe din împlinirile istorice ale României se datorează tot grupurilor de presiune româneşti, fie ele mai vechi sau mai noi?

(Facebook)

Read Full Post »

Speriat că românii din afară ar putea hotărî soarta referendumului în favoarea lui Băsescu, Crin Antonescu le-a încălcat drepturile în două feluri: mai întîi, prin declaraţia că ei nu pot vota atît timp cît nu plătesc impozite în România, apoi – lăsînd-o mai moale –, prin micşorarea numărului secţiilor de votare din ţările în care trăiesc aceştia acum. Problema este că omul nostru, fixat doar pe obsesia înlăturării lui Traian Băsescu, nu a mai găsit resurse de inteligenţă ori inteligenţă politică să se gîndească şi la faptul că, dacă va avea el însuşi nevoie de voturile celor din diaspora, aceştia îi vor arăta cotul. „Vizionar” politician! Cum să aştepţi de la el să vadă cu zece paşi înainte, cînd nu vede nici pasul al doilea?

Mi-a mai atras atenţia încă o declaraţie stupefiantă a locuitorului actual de la Cotroceni: anume că, dacă Băsescu iese învingător, el, Crin Antonescu, se retrage definitiv din viaţa politică. Ţîfnă de cocotă, înşelată de protector: „dacă vine şi Mitzi la bal, eu nu vin!!” Cred că numai un om politic mediocru, dacă nu chiar nul, poate face asemenea declaraţie. Te întrebi pe ce se bazează, cînd cochetează aşa cu noi? S-o fi gîndit că este de neînlocuit? Că îl vom implora, în genunchi: „vaaai, nu plee-caaaa!” Şi, apoi, nu a luat în calcul că va fi avînd duşmani chiar în sînul alianţei USL, duşmani care poate vor pune umărul, pe tăcute, să-l ajute să se… pensioneze din viaţa politică?

Campion cvasi-absolut al gafelor şi porcăriilor politice (concurînd cu Ponta), cel care tocmai s-a ales cu porecla de „gogoaşă cu gem” chiar se dovedeşte, pe zi ce trece, o gogoaşă. Şi încă una „înfuriată”: cu cheiţa răsucită la maximum, apelează la retorica naţionalistă în mitinguri electorale. S-o fi gîndit măcar o clipă că retorica asta se poate întoarce cîndva împotriva tuturor, deci şi a lui?

(Facebook)

Read Full Post »

Ca reacţie la  postarea anterioară, intitulată Petiţie?, în care sugeram că nu am avea cui adresa o petiţie de protest pentru acţiunile încălcătoare de lege ale noii Puteri – şi luam la rînd, cu opinii critice, protagoniştii şi protagonistele actualităţii româneşti – , un coleg, D., preferă, în locul unui comentariu pe blog, un mail. Fiind un mail adresat nu doar mie, ci şi tuturor destinatarilor mei iniţiali (adică aceia cărora le-am trimis linkul spre această postare), plus altor 3 destinatari!!!, nu-l consider privat. Prin urmare, îl postez în integralitatea lui, ca să pot răspunde:

dragă Mariana,

 am citit şi articolul tău anterior, am citit şi pledoaria asta, căreia nu-i pot aduce decît un singur reproş: ai enumerat toţi destinatarii potenţiali ai respectivei petiţii, dar ai uitat unul singur – PDL.

 cam „pro domo” argumentaţiile tale, dar le presupun pornite din convingerea că, în contextul unei conspiratii atît de ample – la care pun umărul (în ordinea propusă de tine): neputinţa preşedintelui Băsescu, capitularea Curţii Constituţionale, corupţia nevertebrată a Parlamentului, ignoranţele încăpăţînate ale lui Victor Ponta, teribilismele ludice ale lui Antonescu, maşinatiile securistice ale USL-ului, rechinii din mass-media, insignifianţa forurilor europene (Merkel ca Merkel, dar iacă-l şi pe ambasadorul SUA venit la Cotroceni să se lase pupat în, pardon, acreditări de preşedintele interimar) – şi ale cărei victime sîntem „noi”, PDL-ul rămîne singurul în stare să mai salveze omenirea de la dezastru.

 spre surpriza mea, trebuie să recunosc că scenariul ăsta nu este doar apocaliptic, ci şi cam paranoic. eu cred ca îngrijorările tale sînt cel mult exagerate (că doar n-o sa te suspectez de partizanat in favoarea PDL!) şi, ca să fiu sincer pînă la capăt, cam tardive: asistăm la un război civil neconvenţional care a început prin toamna lui 2009, iar ceea ce a intrat acum în modă sub denumirea de „lovitură de stat” (oarecum, improprie, deşi şi statul are dreptul să dea lovituri, nu doar să primească) prefigurează doar armistiţiul care va fi consfinţit prin referendum.

 după care, indiferent de rezultat, să vezi cum va fi pavata frenetic cu pupături „piaţa independenţii”.

 cu toată prietenia,

dinu

Răspuns:

Dragă Dinu,

1) Nu, nu sînt partizana PDL-ului, fiindcă nu sînt membră a nici unui partid şi nici cei apropiaţi mie nu sînt; nu am avut nici un beneficiu direct sau indirect (funcţie, bursă, plecări, cadouri, salamalecuri etc.) de la PDL; dimpotrivă, fiind bugetară, am suportat şi eu amputarea salariului, plus creşterile de impozit, tva, preţuri etc., lucruri care nu mi-au convenit deloc, fiindcă trăiesc numai din salariu. Prin urmare, opiniile mele sînt pur şi simplu ale unui om independent, marginal, nici măcar comentator profesionist, derutat şi şocat profund de schimbările, năucitoare şi prin viteza lor, pe care le-a făcut în ultimul timp noua Putere, în dispreţul bunului simţ, al bunului simţ politic, al Constituţiei, al CCR, al forurilor şi presei europene şi mondiale.

2) Nu eu am considerat “insignifiante” forurile europene, ci Ponta le-a considerat, să sperăm că numai pînă ieri, cînd a fost la Bruxelles şi a făcut un pic de mea culpa.

3) Nu exclud posibilitatea ca scenariul meu să fie “nu () doar apocaliptic, ci şi cam paranoic”, ca îngrijorările mele să fie “cel mult exagerate” şi „cam tardive”. Îmi rămîne să mă consolez cu faptul că le împărtăşesc mulţi oameni în care cred. Şi îmi mai rămîne să aştept evoluţia evenimentelor.

4) Nu ştiu bine de ce, dar nu cred că evoluţia evenimentelor va duce la „pupat toţi piaţa independenţii”, opinie care sugerează că politicienii ar fi toţi o apă şi un pămînt (dacă am înţeles greşit, scuze, dragă D.). În general vorbind, poate fi adevărat. Dar, în ce mă priveşte, nu cred că pot pune pe acelaşi plan, de pildă, pe Ponta cu Boc şi pe Antonescu cu Băsescu. Să fie păcatul meu, dar cred că Băsescu şi Boc sînt mai oneşti şi mai responsabili, ca oameni, decît Ponta şi Antonescu. Dacă mi se va spune că mimează onestitatea şi responsabilitatea, atunci voi răspunde: „ok, dar le mimează mai convingător decît ceilalţi”.

Cu toată prietenia,

mariana

Read Full Post »

Petiţie?

La o opinie anterioară de pe blogul subsemnatei, un prieten, îngrijorat şi el de schimbările politice şocante din România ultimelor zile (schimbări amintind de arbitrariul unor vremuri pe care le credeam apuse pentru totdeauna), îmi propune, printre altele, să facem o petiţie.

Petiţie către cine? Către Băsescu, cel căruia nu i se recunoaşte nici măcar faptul de a fi menţinut, riscîndu-şi poziţia prin sacrificiul impus populaţiei, un echilibru economic necesar ţării şi salutat de europeni? Cel eliminat din joc de adversari care nu cunosc nici o lege?

Către curtea Constituţională, care a capitulat clar în faţa noii puteri, declarînd toate contestaţiile opoziţiei inacceptabile?

Poate către Parlament să ne trimitem petiţia? Dar cine formează Parlamentul României? Oameni în majoritate corupţi şi coruptibili, şantajaţi şi şantajabili, patrupede fără coloană, traseişti care nu respectă nici o ideologie, ascultînd numai de cerinţele propriului stomac…

Poate către premierul Victor Ponta, care a provocat aceste schimbări, încălcînd flagrant Constituţia ţării şi orice lege a bunului simţ? Către Victor Ponta, co-preşedinte al USL, care, în timp ce fură şi minte, urlă: prindeţi hoţul şi mincinosul din PDL? Victor Ponta, care ignoră inconştient obiecţiile Angelei Merkel, ale altor politicieni europeni şi ale presei mondiale, toţi manifestîndu-şi, ca şi amărîţii de noi, îngrijorarea faţă de schimbările din România? Victor Ponta, care pare capacitat doar de dorinţa de a scăpa de Băsescu, fiindcă acesta i-a deranjat mortal pe rechini?

Sau poate să trimitem petiţia către Crin Antonescu? Cel care, din ambiţia meschină de a ajunge pe scaunul de la Cotroceni, acceptă jocul murdar de a încălca toate regulile jocului democratic? Cel care a compromis Partidul Naţional Liberal, tîrîndu-l într-o alianţă ruşinoasă?

Sau către USL, forţa politică majoritară? Dar cine, dotat cu un minim bun-simţ, poate aştepta justiţie de la o alianţă politică de coşmar? Fiindcă asta este USL, o alianţă politică de coşmar. Poate cineva, normal la cap, concepe ca un partid liberal să se alieze cu un partid social-democrat şi cu un partid conservator? Şi, mai ales, cu un partid conservator iniţiat de unul din cei mai detestaţi profitori ai fostului regim comunist, Dan Voiculescu?

Sau să trimitem petiţia noastră către presă, covîrşitor controlată de rechini?

Sau către forurile europene? Dar aceste foruri sînt ignorate şi sfidate de puterea actuală din România; vă amintesc opinia lui Ponta (devenit brusc foarte respectuos faţă de Curtea constituţională) : că nu doamna Merkel va vota, ci poporul român! Şi apoi, au trimis deja petiţii către forurile europene alţii, acuzaţi acum, ca pe vremurile lui Ceauşescu, că trădează România, creîndu-i o imagine negativă în afară! Deci nu faptele Puterii actuale strică imaginea României, ci comentariile, opiniile, reacţiile poporului la aceste fapte. Fiindcă şi comentatorii, analiştii politici, jurnaliştii, intelectualii şi europarlamentarii care critică abuzurile Puterii sînt poporul!

Una peste alta, sîntem martorii unui lucru foarte grav: echipa Ponta-Antonescu a creat un precedent îngrijorător, acela că oamenii şi regulile jocului democratic pot fi schimbate după bunul plac. Şi alte echipe de la conducerea României postdecembriste au făcut, mai mult sau mai puţin, acest lucru, dar măcar au avut grijă să păstreze aparenţele. Ponta şi Antonescu au demonstrat însă, cu vîrf şi îndesat, că cinismul poate fi împins pînă la capăt.

Read Full Post »

PARLAMENTUL:

Alcătuit majoritar din chiulăi, mincinoşi, lacomi de bani, condamnaţi sau cu motive de condamnare, inculţi, plagiatori, grosolani. Ultimul lucru de care pot fi…  acuzaţi e caracterul.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ:

Cam prea mult ridicată în slăvi zilele astea. Prin neasumarea unui aviz clar la cererea de suspendare a lui Băsescu, aviz care, după opinia mea, trebuia să sune: „nu există motive întemeiate constituţional pentru această demitere”, a dovedit că nu merită pînă la capăt această ridicare în slăvi.

BĂSESCU:

În ce mă priveşte, îl cred un om onest, care nu a intrat în politică din foamea de ciolan. Din păcate, s-a înconjurat şi el de unele personaje mai mult sau mai puţin detestabile, cărora probabil a fost obligat să le facă diverse concesii, care l-au costat mereu. Apoi: impulsiv, necontrolat la vorbă.

Însă este singurul personaj politic pe care l-am auzit vreodată, în vremurile României postrevoluţionare, spunînd: „am multe să-mi reproşez” sau „da, am greşit (în legătură cu una sau alta)”. Şi este singurul preşedinte care a reuşit să-i „deranjeze” atît de tare pe rechini, încît i-au făcut felul. E de mirare că nu au reuşit s-o facă mai devreme.

Cred că nu mai are nici o şansă la referendum.

PONTA:

Neterminat ca om, deci inconştient – ca un patefon pe care se învîrte o placă pusă de altcineva, spune (despre unul şi acelaşi lucru) dimineaţa una, seara cu totul alta; nu roşeşte niciodată, nu dă în bîlbîială niciodată, nu are ezitări niciodată: a fost trimis în lume programat cu mereu răspuns negativ despre adversar şi mereu răspuns pozitiv despre el şi ai lui.

Mincinos: vezi episodul cu masteratul; cu Bruxelles-ul şi ne-venirea preşedintelui; iar cu afirmaţii precum aceea că el respectă Constituţia şi statul de drept, făcută în chiar timpul în care le ruinează din temelii, oferă temei să-l crezi şi nebun.

Hoţ: episodul cu plagiatul.

ANTONESCU:

Un neica-nimeni decolorat, plin de ambiţii nejustificate; neterminat şi el ca om (rîsul şi gesturile pe care le făcea în parlament cu faliţii săi, după mazilirea lui Băsescu, erau ale unui elev cam bătrîior, pus pe şotii şi discuţii licenţioase în WC-ul şcolii!). O măgăoaie care repetă de ani de zile doar „huo!” la adresa adversarilor. Nici el, nici Ponta nu au administrat pînă acum nici măcar o prăvălie. Cum vor administra ei ditamai ţara?

După cutremurul din ultimele săptămîni pe care l-a gestionat pas cu pas cu Ponta şi camarila, să vedeţi ce tsunami de încălcări ale legii şi de minciuni se va abate peste noi!

MARGA:

Credeam că e un om care se respectă. Dar degeaba a îmbătrînit, degeaba are tot felul de titluri academice şi măreţe fapte de arme culturale la activ. Un personaj ca el, dacă minte şi nu are coloană vertebrală, e un om de nimic.

Read Full Post »

În timp ce Ponta, probabil demagogic, a transmis în dimineaţa asta mesajul că îngrijorarea partenerilor străini e de înţeles şi că el şi guvernul lui vor repara ce e de reparat, atacurile usl-iştilor continuă în forţă. O acuză pe Macovei, „fost procuror comunist”, că face maşinaţiuni în Parlamentul european pentru a obţine măsuri împotriva României de sub noul guvern. Şi usl-iştii cer demisia ei din acest for.

Cred (şi eu) că situaţia noastră de acum, confuză şi pe muchie de cuţit, se datorează marilor profitori din umbră ai regimului comunist, precum Voiculescu: le-a fost foarte bine sub Iliescu (cel care s-a opus Punctului 8 de la Timişoara, dîndu-le astfel timp şi posibilitatea să-şi întărească poziţia); l-au înfrînt pe Constantinescu; dar s-au izbit de Băsescu. În timpul mandatelor acestuia, mari rechini au mai ajuns pe la DNA, chiar prin puşcării. Iar asta nu e de admis! Piară România, numai ei să-şi păstreze privilegiile!

Read Full Post »

Acum, în România…

Mi se pare foarte grav ce se întîmplă acum în România. Ponta şi Antonescu (două figuri importante, vizavi de care  mi-am exprimat mereu, şi în mod public, neîncrederea), avînd în spate nu doar o formaţiune politică majoritară, ci şi, probabil, o legiune de nelegiuţi, fac harcea-parcea, prin ordonanţe de urgenţă şi votări grăbite, instituţiile statului care nu le plac sau li se opun. De pe vremea lui Ceauşescu nu s-a mai spus cu atîta cinism că albul e negru şi negrul e alb.

Read Full Post »