Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2013

Un poem cenzurat

(dragostea e permisă)*

dragostea e permisă

dar să rodească

şi să nu fie prea mare

(cade în misticism).

 

se îngăduie şi retragerea

în sine

dacă se execută

în spaţii corespunzătoare

şi după program.

 

chiar moartea e permisă.

numai să vină în linişte

şi să nu treacă

prin faţa primăriei.

*Poem cenzurat din vol. Tabieturile nopţii de vară, C.R., 1989,

şi publicat în vol. Existenţă acută, C.R., 1994.

Anunțuri

Read Full Post »

Pălăria florentină

Am fost aseară la „Pălăria florentină”, de Eugène Labiche, comedie montată la Teatrul Naţional din Iaşi de regizorul Silviu Purcărete.  Scenografia: Dragoş Buhagiar, muzica: Vasile Şirli.

Un savuros text vechi (pus în scenă pentru prima dată la Paris, în 1851) şi un spectacol plăcut, care a demarat însă cam greoi, poate şi datorită lipsei de carismă a protagonistului…

M-am bucurat pentru prietena mea nemţoaică Julia că a văzut, în fine, sala mare a teatrului ieşean (somptuoasă, rococo-barocă, „teatrală”, adevărat „lăcaş al muzelor” de odinioară), cu ocazia chiar a unui spectacol parcă… asortat stilului acesteia: amoruri, quiproquo-uri, peruci, muzici, danţ, culori pastelate etc.

Puşa Darie şi Petru Ciubotaru, un cuplu comic pe cinste:

Pusa Darie si Petru Ciubotaru

Read Full Post »

„Padre Basilio”

O figură memorabilă este bunicul patern al Ruxandrei Cesereanu, aşa cum l-am perceput din dosarul lui de la CNSAS, publicat de autoare în ultimul ei roman, Un singur cer deasupra lor  (Polirom, 2013).

Vasile Cesăreanu (n. 1899), preot greco-catolic, „După unificarea religiei Ortodoxe cu ce-a Gr. Cat. nu a revenit si si-a dat demisia din preotime indeplinind aceasta misiune în mod clandestin, incepind din 1949 cand in fiecare luna odata facea slujbe, cununii clandestine” (sic! – citat din fişa personală a lui „padre Basilio”, întocmită de „Biroul raional al Securităţii statului Ludus”). Hărţuit de Securitate, de turnători şi de superiorii preoţeşti, este pînă la urmă condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare corecţională. În memoriul depus cu ocazia recursului, Vasile Cesăreanu îşi explică astfel refuzul „revenirii” forţate la ortodoxie, de a se dezice de credinţa, de convingerea sa: „O convingere /…/ nu se poate schimba de pe o zi pe alta /…/.  Iar cei care au schimbat-o atît de subit, înseamnă că nu au avut-o niciodată. Iar dacă au schimbat-o din motive de frică sau de ordin utilitarist, ce valoare morală mai pot avea aceea ca oameni, sau cît se poate conta pe conştiinţa lor în noua postură în care se află?”.

Într-un memoriu ulterior, din aprilie 1956, cere… să i se respingă recursul şi să i se mărească perioada de detenţie, motivînd, printre altele, astfel: „Pentrucă prin întemniţare voi scăpa de calvarul ce mi s-a făcut de un timp încoace sub paravanul libertăţii de credinţă”.

După ieşirea din puşcărie, preotul Cesăreanu este „lucrat activ” de Securitate pînă în 1975 (data ultimului document de la CNSAS înserat de scriitoare în roman). Apoi a emigrat, ajungînd nu în America, cum şi-a dorit, ci într-o mănăstire din preajma Romei, unde moare în 1983, nu înainte de a apuca să revadă o singură dată locurile natale.

Iată, pe scurt, povestea unui om deosebit. Un personaj cu suficientă substanţă cît să susţină singur edificiul unei cărţi întregi. Cine ştie, poate Ruxandra Cesereanu o va scrie. Merită!

 

Read Full Post »

Emil Brumaru:

„Poezia nu se «învaţă»! Cel mult poţi să-i dezveţi pe unii să mai scrie bazaconii. Ceea ce e destul de greu! Toţi au impresia că poezia e un titirez pe care-l învârţi aşa, de-a futu-i mă-sa… sau o partidă de table, jucată-n maieu, la uşa blocului, scuipând cojile de la seminţele crăpate-n dinţi.”

Read Full Post »

A funcţionat!!!

De cînd s-a răcit serios afară, caloriferele din blocul meu sînt condamnate la îngheţ din cauza datornicilor. Cum am alergie la frig, deci sînt paralizată complet, m-am decis, din nou, să-mi pun centrală. Ca să nu mai dau înapoi, ca în ceilalţi ani, m-am grăbit să fac deja primul pas: mi-am copiat numele locatarilor de la panoul din hol şi strîng semnături (am nevoie de acordul a 50% plus 1). Deja am adunat 8.

Ieri, la întoarcerea de la serviciu, cînd tocmai dădeam să descui uşa, am văzut urcînd un vecin cu care am mai schimbat din cînd în cînd pe casa scărilor cîte o vorbă, de genul „oare de ce nu e căldură?” etc. I-am cerut şi lui semnătura. Spre surpriza mea, a mormăit morocănos: „Păi, doamnă, cu cît sînt mai mulţi cei cu centrală, cu atît plătesc mai scump întreţinerea cei fără centrală…”! „Aşa, deci, mă condamnaţi la boală!”, am răspuns eu. „Vă ţin minte!”, am zis furioasă, ridicînd un deget şi intrînd urgent în casă.

Mi-am scos geaca şi am început să pun în frigider cumpărăturile abia făcute la Auchan. Cînd mi-am amintit ce privire fioroasă i-am aruncat bietului vecin şi cum l-am ameninţat că-l voi ţine minte, am izbucnit în rîs: îmi venise în cap imaginea unei şopîrle mititele, văzută pe Animal planet, care, cînd e în primejdie, etalează o coamă/ creastă de leu, păcălindu-i şi punîndu-i pe fugă pe (unii) inimici.

Şi, cum aranjam eu cumpărăturile în frigider, bate cineva la uşă. Deschid. Era vecinul care mă refuzase, acum cu gura pînă la urechi: „Doamnă, v-aţi enervat şi-aţi uitat cheile în uşă pe dinafară! Daţi-mi să semnez!”

A funcţionat!!!

Read Full Post »

http://adevarul.ro/news/societate/ce-mai-faceti-mariana-codrut-1_528497adc7b855ff56f3feb5/index.html

Read Full Post »

terMitologie

hai la groapa cu termite, vino!

şi pentru noi soarele străluceşte

chiar dacă negru şi negru.

 

tot cuminţi de-om fi

n-o să fim nici voioşi

nici teferi.

 

hai minţile să ni le pierdem

măcar huiduind

dinţii lor de aur şi

brîiele tricolore

cu care neantul şi-l încheagă.

(din vol. BLANC, ed. Vinea, 2000; poezie citită la Filit)

Read Full Post »

Older Posts »