Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2013

Riders on the storm

Pentru CiGriArg şi Nikuelectriku!

Anunțuri

Read Full Post »

Andrei Marga

a demisionat de la conducerea ICR. O veste de două ori bună: mai întîi, pentru că scăpăm de un personaj care, ros de vechi cutume, voia să… orienteze cultura, să croiască pentru exterior o faţă falsă, aranjată cu botox, a României. Apoi fiindcă demisia lui dovedeşte că se poate: văzînd cît de neclintiţi, de surzi la proteste şi contestaţii s-au arătat personaje politice precum Ponta, Antonescu şi comp., care au rămas în post ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, mă temeam că intrăm într-o nouă… eră glaciară.

Să sperăm că Marga îi va lua în valiza lui şi pe oda-giu, şi pe alţi troglodiţi plasaţi pe la ICR-uri interne şi externe.

Read Full Post »


Döbling 12/24/ Ianuarie 1884

Iubite Chibici,
Nu sunt de loc în stare să-mi dau seama de boala cumplită prin care am trecut, nici de modul în care am fost internat aici în ospiciul de alienaţi. Ştiu numai atât că boala intelectuală mi-a trecut, deşi fizic stau îndestul de prost. Sunt slab, rău hrănit şi plin de îngrijire asupra unui viitor care de-acum înainte e fără îndoială şi mai nesigur pentru mine decât oricând.

Ceea ce-aş voi să ştiu dela tine este dacă cărţile şi lada mea sunt în oarecare siguranţă şi dacă pot spera să le revăd. In ladă trebuie să se fi aflând şi ceasornicul pe care l-am fost scos dela Simţion. Încolo aş voi să ştiu dacă pot scăpa de aci, unde în adevăr îmi pare că stau fără nici un folos. Tratamentul pare a consista în mâncare puţină şi proastă şi în reclusiune;  încolo n-am observat nimic în maniera de-a mă trata. Sufăr cumplit, iubite Chibici, de lovitura morală pe care mi-a dat-o boala, o lovitură ireparabilă care va avea influenţă rea asupra întregului rest al vieţii ce voiu mai avea-o de trăit. Asemenea nu ştiu nimic asupra poziţiei pe care mi-aţi creat-o în acest institut. Cine plăteşte pentru mine aci şi cine are grijă de mine? D-l Maiorescu a trecut pe aci într-o zi, dar a stat mai puţin de un minut şi nu mi-a spus nimic în ce mă priveşte, încât, de şi mi-am venit în fire de mai bine de două săptămâni, nu ştiu absolut nimic asupra sorţii care mă aşteaptă, căci sper că nu voiu fi condamnat a petrece aci ani întregi fără necesitate.

Doctorii mi-au spus că trebue să-ţi scriu ţie în privirea aceasta. Mi-aduc în adevăr aminte c-am venit cu tine în tren, dar încolo nu mai ştiu nimic decât că am stat închis şi am suferit nu numai de halucinaţiuni, ci şi mai mult încă de foame. Mă-ntreb acum dacă e vorba ca, cu cheltuială şi anume, să continue regimul sub care trăesc, regim cu totul fără folos atât pentru mine cât şi pentru amicii cari au binevoit a se interesa de mine şi a mă trimite aici.

Fii bun, iubite Chibici, şi răspunde-mi cum stau lucrurile cu mine. Doctorii de aici îmi vorbesc de dl. Maiorescu şi de tine. Eu ştiu despre tine că tu n-ai mijloace pentru a îngriji de mine în starea în care sunt. Îmi sunt dar necunoscute măsurile pe cari dl. Maiorescu va fi binevoit să le ia în privire-mi şi văd pe de altă parte că doctorii de la institut nu ştiu asemenea nimic, ci se mărginesc a-mi cita numele d-sale şi al tău, ceea ce – în izolarea în care mă aflu – nu e de natură a mă satisface. Şi, în adevăr, nu-ţi poţi închipui starea în care un om se află într-un institut de alienaţi, după ce şi-a venit în fire. Neavând nimic de lucru, închis alături c-un alt individ, hrănit rău precum se obicinuieşte la spitale şi lăsat prada celor mai omorîtoare grije în privirea viitorului, mi-e frică chiar de-a-mi plânge soarta căci şi aceasta ar fi interpretat ca un semn de nebunie. Astfel, fără speranţă şi plin de amare îndoieli, îţi scriu, iubite Chibici, şi te rog să-mi lămureşti poziţia în care mă aflu. Eu aş vrea să scap cât se poate de curînd şi să mă întorc în ţară, să mă satur de mămăliga strămoşească, căci aici, de cînd mă aflu, n-am avut nici odată fericirea de-a mânca măcar până la saţiu. Foamea şi demoralizarea, iată cele două stări continue în care petrec.

Nenorocitul tău amic,
M. EMINESCU

Read Full Post »

să simţi

că nu ai aer cînd în preajma ta nu există un om cu simţul dreptăţii…

Read Full Post »