Feeds:
Articole
Comentarii

http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/percep-ia-bipolara

http://unanotimpinberceni.blogspot.ro/2015/12/mariana-codrut-hiatus.html

http://gzt.ro/poemul-saptamanii-cum-curge-ploaia-de-mariana-codrut/

Nu sînt o profesionistă a scrisului: nu pot scrie despre orice, oricînd şi din orice poziţie. Scriu puţin şi numai despre ce mă preocupă / obsedează pe mine. Nu intru în ebuliţie creatoare, ca un caltaboş pus la foc, atunci cînd îi citesc pe alţii, scriind apoi rapid 5-6 poezii ori cicluri sau chiar un volum în siajul lor, ba mai şi vampirizîndu-i niţel pe ici pe colo, uneori chiar… în punctele esenţiale.

Cu alte cuvinte, eu îmi apăr sărăcia, şi nevoile, şi neamul personal.

„Prin melanjul de sensibilitate ultragiată şi de luciditate tăioasă, Mariana Codruţ se înrudeşte spiritual cu o poetă precum Mariana Marin. Numai că autoarea ‘Existenţei acute’ n-a beneficiat de o forţă propulsantă ca a Cenaclului de Luni, care să o aşeze de timpuriu în scriptele critico-istorice şi să-i confere o mare notorietate. În vremea din urmă, Mariana Codruţ a recuperat însă în planul recunoaşterii valorice, devenind una dintre poetele importante ale literaturii române contemporane.”

http://revistaramuri.ro/index.php?id=3279&editie=114&autor=de+Gabriela+Gheorghi%C8%99or

 

„Altă carte pe care o socotesc un eveniment este cea a Marianei Codruţ, ’hiatus’ (rog, nu puneţi majuscula!), o poezie extraordinară, subtilă, cu o priză rafinată la real, care o scoate din moda minimalismului ori a biografismului contemporan şi care, pe lângă profunzime, are şi calitatea rară (rară, pentru că puţini poeţi reuşesc acest lucru fără riscul stridenţei) de a fi o poezie de atitudine, propunând o atitudine verticală, nu doar în plan social, ci mai ales existenţial (ceea ce, în fond, e mai dificil). O carte care a început deja să aibă parte de o receptare favorabilă (mă pregătesc şi eu să revin asupra ei)…”:

http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/anul-literar-2015-ii–116519.htm

„Ce-ar fi ca, în loc să ne plângem cu lacrimi de crocodil poeții naționali pe veci pierduți, să-i citim? Încă și mai bine: ce-ar fi să-i recunoaștem la timp pe cei aflați printre noi?”:

http://pressone.ro/contributori/hiatus/

 

“În opt ani de când m-am întors în România decepţiune a urmat la decepţiune şi sunt atât de bătrân, atât de obosit, şi degeaba pun mâna pe condei să-ncerc a scrie ceva – simt că nu mai pot, mă simt că am secat moraliceşte şi că mi-ar trebui un lung, lung repaos ca să-mi vin în fire. Şi cu toate acestea, ca lucrătorii cei de rând din fabrici, un asemenea repaos nu-l pot avea nicăiri şi la nimeni. Crede-mă, mica şi unica mea Veronicuţă, sunt strivit. Nu mă regăsesc şi nu mă mai recunosc.
Emin”

 

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 62 de alți urmăritori