Feeds:
Articole
Comentarii

libertatea să critici/ să negi tot ce-ţi vine ţie bine, ca să te simţi important. Ci, mai ales, să te baţi pentru nişte valori autentice, perene ale lumii şi culturii sale (fapt care presupune, desigur, să le cunoşti, să le simţi ale tale!). De aceea, e criminal să ceri – tu, editor –, în numele democraţiei, al… libertăţii de exprimare, opinia despre lume a unui acefal care crede că cea mai bună atitudine faţă de ea e s-o seceri cu mitraliera…

Anunțuri

După aproape 3 decenii de cînd am scăpat – nu singuri, o, nu singuri! – de dictatorii semianalfabeţi, avem guvern şi parlament alese în mod democratic, alcătuite majoritar din semianalfabeţi, din „pamblicari” dirijaţi de „pamblicarul” Dragnea. Cine şi ce ne mai poate salva?

Iarna-i grea, omătu-i mare, dar semne bune anul nu are :-(.
De aceea sibienii, care au rezistat în frig săptămîni, merg şi la protestul de azi din Bucureşti. De aceea mulţi alţi compatrioţi din toată ţara merg şi ei la Bucureşti. De aceea cîţiva clujeni au făcut eroic 400 km pe jos pînă în capitală – respectul meu pentru toţi, dragilor! Aşa stînd lucrurile, mi-ar crăpa obrazul de ruşine să nu merg în seara asta doar 2 km pînă în Piaţa Unirii din Iaşi, deşi urăsc frigul.

trei boli care ne macină pe noi, românii. Înspăimîntătoare, deşi probabil ele ne-au ajutat să supravieţuim ca algele pe baltă. Dar pe cine interesează istoria unor supravieţuitori, bieţii de ei, fără memorie, fără curaj şi consecvenţă, fără demnitate?

PS Vă rog, nu-l mai citaţi/ lăudaţi pe Eminescu, cred că se răsuceşte în mormînt de scîrbă.

(opinie publicată şi pe facebook, ca multe altele anterioare de aici)

Like la stînga, like la dreapta, mulţi ani la stînga, mulţi ani la dreapta. Nu mai contează că sîntem foşti/ actuali securişti ori feroci oportunişti, oameni/ artişti de calitate sau numai biete fantoşe. Doar sîntem preteni, ce naiba!

Şi, cu deosebire, celor cu nerv etic, foarte preţios fiindcă e mult mai rar decît nervul epic, liric, critic etc.

„Regele şi patria!”

Cel mai bine îţi poţi da seama de calibrul, de măreţia unui om ca Regele Mihai mergînd direct la sursă, adică la cuvintele lui scrise şi rostite. De-ar fi să mă gîndesc doar la „Lumea de mîine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie”, „Nu există decît un singur fel de-a fi cinstit, după cum nu există decît un singur fel de-a fi curat, dacă te-ai spălat bine din creştet pînă în tălpi” ori „Vom avea o șansă în viitor doar dacă ne vom asuma propria noastră răspundere. Nu va veni nimeni de altundeva să ne ofere binele.” şi tot ar fi destul. Sînt cuvinte pe care nu le-am mai auzit de la nici un om politic. Iar dacă le-am auzit, ştiam că nu au nici o acoperire în fapte sau doar una foarte slabă.
În toată negura de acum, am o mică speranţă: că vorbele lui au fost auzite şi de alţii şi că i-au mişcat şi pe alţii. Că uriaşa emoţie naţională din zilele astea se va converti în altceva, de pildă în revoltă şi rezistenţă, astfel Regele Mihai continuînd să facă istorie şi după moarte. Pentru unii, abia după moarte.