diferenţa dintre vot şi poezie

la votul democratic, contează cei mulţi, chiar dacă (şi) proşti.
la poezie, contează cei puţini, adică doar cei care o pricep.

de aici uriaşa distanţă dintre vot şi poezie, cea mereu nedemocratică…

mici poveşti despre întuneric

https://www.observatorcultural.ro/articol/mici-povesti-despre-intuneric/?fbclid=IwAR1JaF5asQQBGiWhJYLAfSW0-T3_V9lZtOMi35s7HMvrk9hATqC0JOpa6g8

tot ce e interzis

(ideologie, comportament, îmbrăcăminte etc.) va provoca mereu, va atrage mereu atenţia şi curiozitatea. doar vă amintiţi de camera interzisă din poveşti…

niciodată

n-am trăit mai acut sentimentul dezrădăcinării, al alienării ca acum. imaginaţia răului pe care o pot avea eu n-a fost niciodată capabilă să-l cuprindă în toate faţetele lui arătate azi în ţară. şi, Doamne, ele încă vor prolifera…

Ceva despre mentalitatea ro

Să nu coborîm standardele! – a spus cineva în ultimele luni ale lui Ceauşescu, cînd se adunau semnături împotrivă. Asta însemna: să nu adăugăm lîngă numele unor personaje din elita culturală numele unui muncitor, al unei florărese, al unui scriitor mai puţin cunoscut etc. Greşit, total greşit, cred eu.
Asta e mentalitatea şi acum, inclusiv a presei, care – la proteste – scoate în evidenţă doar 2-3 nume foarte cunoscute. Greşit, foarte greşit, cred eu. Fiindcă mai ales în asemenea situaţii numărul şi varietatea socială a participanţilor înseamnă reacţie convingătoare. Şi cu cît e mai mare numărul celor menţionaţi/ portretizaţi, fie şi fugitiv, cu atît impactul unui protest e mai mare.

„Deranjează pe cineva că noi gîndim româneşte?” (Dancila)

A “gîndi româneşte” înseamnă, după Dăncilă şi după cei pe care-i reprezintă cu necinste:

– a încălca acordurile pe care le-ai semnat de bună voie şi nesilit de nimeni ;
– a spune că ai scos ţara din noroaie cînd nu doar în cătune, sate şi comune, ci pînă şi în oraşele mari calci prin noroaie ;
– a-l achita pe hoţ şi a-l pune la zid pe cel cinstit ;
– a-l promova pe nevolnic, plagiator, impostor şi a-l discredita pe cel competent/ care gîndeşte/ are o operă ;
– a vorbi despre grija pentru popor şi, în acelaşi timp, a-i bara accesul la şcoală, la sănătate, interesat fiind tu doar de votul lui, pe care-l cumperi cu o sută de lei (sumă pe care i-o vei lua, desigur, după ce i-ai obţinut votul);
– a vorbi de grija pentru cultura ţării şi, în acelaşi timp, a investi enorm nu în proiecte de calitate şi cu bătaie lungă, ci în şuşe puse la cale de fidelii tăi ;
– a vorbi despre grija pentru istoria ţării şi pentru cei care s-au jertfit în timp şi a lăsa în paragină atîtea obiective de patrimoniu şi a ignora total marcarea, fie şi doar printr-o plăcuţă, a locurilor jerfelor ;
– a declara că vrei, desigur !, şi apreciezi, fireşte !, democraţia şi în acelaşi timp a «reduce democraţia» (vă amintiţi, Dăncilă, gura păcătosului…!) pînă la a se vedea la orizont dictatura…

Pe scurt, fiindcă lista poate continua, a gîndi ro în viziunea actualilor conducători ai ţării înseamnă a spune că albul e negru şi negrul e alb. Coşmar interminabil?

calitate? cantitate?

ideal ar fi amîndouă. dar eu întotdeauna am preferat calitatea.