Feeds:
Articole
Comentarii

În doar zece zile,

cît am adunat cele aproape 200 de semnături pentru petiţia „Fără penali în funcţii publice”, fapt care m-a adus pentru prima oară în contact nemijlocit cu toate straturile sociale, mi s-a făcut frică. Pare să nu avem prea multe şanse la un regim democratic. Dar sper că mă înşel. Poate influenţa celor din diaspora va schimba ceva.

Reclame

Mă emoţionează solidaritatea şi efortul făcut de românii veniţi din toate colţurile lumii, oripilaţi de mizeria morală în care ne scăldăm. Şi e de mirare că mai sînt receptivi la amărăciunile ţării. Cei mai mulţi au fost alungaţi de aici după ’89 de sărăcie, destui alţii de lipsa de interes pentru creierul lor. Au suportat de-a lungul timpului injurii şi blocaje la vot din partea politrucilor (cel mai sinistru pe vremea lui Meleşcanu, dar mă tem că încă n-am văzut ce-i mai rău), acum s-a abătut asupra lor o ploaie de insulte şi din partea politrucilor, şi din partea unor jalnici analişti, ca să nu mai vorbesc de mîrîielile caracudei de pe margini.

Printre cei veniţi, e şi Vlad Stanomir, scriitor ardelean trăitor din 1984 în Germania. Nu ne cunoaştem, dar anul trecut i-am facilitat apariţia la o editură ieşeană a primei lui cărţi în limba română, conţinînd cîteva excepţionale texte de sertar scrise pe vremea dictaturii ceauşiste (unul din ele a fost prezentat elogios de Monica Lovinescu la “Europa liberă”).
Îngrozit de veştile din ţară, Stanomir s-a decis la vîrsta de aproape 70 de ani să vină la protestul din Bucureşti împreună cu soţia şi fratele, nici ei tineri, bănuiesc. “Nu ştiu dacă reuşim să schimbăm ceva, dar măcar încercăm”, mi-a scris el.

Mi-ar fi plăcut să cunosc doi ardeleni şi o nemţoaică dispuşi la o călătorie şi o aventură atît de obositoare ca măcar să încerce să schimbe ceva aici. Deşi ţara politrucilor nu i-a iubit şi nu-i iubeşte şi deşi la ei acolo au tot ce le trebuie.

Regina-nopţii

Ies tîrziu după ţigări. Un homeless lipit de zidul unei covrigării, căruia i-am dat de curînd o sacoşă cu haine, îmi spune şi la dus, şi la întors (desigur, fără să mă recunoască): “Săru’ mîna, domniţă!”
Şi greierii – phii, ce mai cîntă în ierburile şi-n cerurile din jur!
P.S. Autodenunţ: În drum, am rupt două ramuri de Regina-nopţii dintr-un strat enorm şi acum am într-un pahar floarea atît de delicată (n-o găseşti în piaţă) şi atît de iubită care ne parfuma casa în nopţile de vară, demuuuult, în copilăria străjuită de mama.

Mi-a mai trecut scepticismul faţă de ieşeni: în seara asta, în numai 2 ore am obţinut (de la farmacia prietenă, de pe stradă şi de la terasa Master club) 35 de semnături pentru petiţia “Fără penali în funcţii publice”. Trei dintre semnatari mi-au cerut un formular ca să strîngă şi ei semnături de la rude, vecini, colegi, prieteni. Şi e doar începutul, pînă pe 20 august mai pot aduna 🙂 .

„Cine e mai european?? Cel care cauţionează o utopie criminală, sau cel care a suportat-o timp de decenii, luptîndu-se pentru supravieţuire?”

http://www.contrafort.md/categorii/de-la-proscri-i-la-salvatori-ai-europei?

ţară

murdară, toropită şi de lepre cotropită

mereu împotrivă

mereu împotrivă înot
mereu şi împotriva mea
– altfel nu pot să văd
nu pot să aud nu pot să simt.
/…/