Feeds:
Articole
Comentarii

Ce greu

e să accepţi că nu doar Mama a plecat definitiv din lume, dar că şi casa natală e pe cale de dispariţie şi tu nu te poţi opune… Ce rost are să mai vorbeşti atunci despre copacii din livadă, de nerecunoscut, bieţii de ei, bătrîni, bolnavi şi rupţi de furtuni?! Cît despre florile grădiniţei din faţa casei, unele supravieţuind prin cine ştie ce miracol după atîţia ani de la dispariţia stăpînei, ce să mai spui?

http://www.observatorcultural.ro/articol/toti-cei-care-gindesc-sint-jidovi/

Aş vrea să deschid ochii editorilor asupra unor prozatori de excepţie precum Radu Părpăuţă – unul din preţioşii, însă pe cale de dispariţie depozitari ai farmecelor limbii române şi nu doar atît – şi Vlad Stanomir – un emigrat cvasinecunoscut lumii noastre literare, dar pe care Monica Lovinescu l-a prezentat elogios cu o mică piesă de teatru la emisiunea ei din 1981 – şi constat că nu ştiu cum s-o fac, singură, deci fără putere socială fiind eu…

http://revisteaua.ro/daca-ai-fi-nevoit-sa-ti-recitesti-cartile-care-ar-fi-teama-ta-cea-mai-mare/

Dragi prieteni,

vă doresc să petreceţi zilele Paştelui cu bucurie.
Christos a înviat!

S-a vorbit și s-a scris despre o anumită reticență a criticii dâmbovițene față de lirica poetei ieșene Mariana Codruț (Emil Brumaru este cel mai radical: „ignorarea tălâmbă a unei valori”), însă nu mai puțin adevărat este faptul că poezia acestei autoare a cunoscut verdictul unor critici de exceptie, dacă ar fi să-l amintesc aici pe Mircea Mihăieș. Această cecitate la unison e rodul coteriei balcanice…. Marii autori apar, de obicei, din zonele considerate „periferice”. Având la activ opt volume de poezie și trei de proză, Mariana Codruț propune cititorului (încă din 1982, „Măceșul din magazia de lemne”) o abordare esențializată a realului, un exercițiu cogitativ menit să-i diferențieze discursul de retoricile alambicate ale defunctului filon „beat generation”. Este o poezie a observației de sine, a devenirii sinelui într-o continuă alertă existențială, cu alte cuvinte, o poezie care elicopterizează orice suprafață revelând sensuri noi pe muchia de cuțit a exteriorității agasante. Recentul volum -„Hiatus” (Ed. Paralela 45, 2015) are pe coperta I o fotografie a poetei la un costum al Poeziei, chipul fiindu-i în mod deliberat acoperit de caseta roșie a numelui. O „artă a discreției”.

„MARIANA CODRUŢ este – şi ştie foarte bine acest lucru – o poetă mult subevaluată. Cartea de faţă o spune limpede, în două feluri: o dată prin selecţia referinţelor critice, o dată prin multele, variatele, puternicele glose pe marginea marginalităţii asumate şi a singurătăţii ce decurge de aici. Ea mai este şi o persoană care se ia foarte în serios, atît în planul poeziei, cît şi în cel etic, fără nici o fisură între ele, exprimîndu-şi fără ocol părerile despre impostură, mediocritate şi alte păcate ale vieţii literare, ceea ce, neîndoielnic, i-a adus o mulţime de, să zicem, prieteni şi a făcut-o să părăsească Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor în favoarea celei sibiene. Care, spre onoarea ei, a hotărît să-i aprecieze valoarea poetică decernînd volumului premiul pentru poezie pe anul 2015.

Poezia din acest moment a Marianei Codruţ se caracterizează în primul rînd prin concizia formulării, prin precizia limbajului, prin imagini şi versuri nespectaculoase: ceea ce are de spus i se pare mai important decît felul în care o face; adevărul, cel mai adesea tăios, i se pare a avea destulă strălucire pentru a mai fi nevoie de vreo podoabă.”

în ARCA :

http://www.uniuneascriitorilorarad.ro/pdf/arca_1-2-3_2017.pdf