Cine e mai european?

„Dar problema e mai gravă fiindcă ne putem întreba chiar ce mai înseamnă acum Europa. Cu secole în urmă, ea însemna convertirea la creştinism. Azi, moneda unică şi fondurile europene. Preşedintele său nu recunoaşte rădăcinile creştine ale continentului, ci, din contră, aduce un omagiu lui Karl Marx, a cărui ideologie a însîngerat toată Europa centrală şi orientală, ca şi o mare parte a lumii! Cine e mai european?? Cel care cauţionează o utopie criminală, sau cel care a suportat-o timp de decenii, luptîndu-se pentru supravieţuire?”

Fragment dintr-un articol al lui Nicolas Lecaussin, publicat într-o revistă poloneză (trad. din franceză îmi aparţine).

Reclame

A rîde

de moartea tragică a unui om (sau a mai multora, cum s-a întîmplat la tema cutremurului din Italia) mi se pare inacceptabil.
A spune că se poate rîde de orice, deci că nu există nimic sfînt, îmi pare semn de cinism, de detracare morală.
Există multe lucruri sfinte: de pildă, familia, libertatea, demnitatea, proprietatea privată a unui om. Dacă cineva vine şi-ţi ia cu japca pămîntul dobîndit cinstit / îţi omoară familia/ te înrobeşte/ te pune să-ţi papi propriile excremente & să-ţi înjoseşti mama (vezi „Fenomenul Piteşti”) ca să-ţi distrugă respectul de sine, iar tu boceşti în timp ce acela care face toate astea rîde – te pot întreba, stimabile, de ce boceşti? Doar ai spus că se poate rîde de orice!

Statul

e guvernul – condus de Dragnea (Dăncilă), Senatul – condus de Tăriceanu, Camera Deputaţilor – condusă de Dragnea – şi alte instituţii importante, controlate de ei. Toţi ăştia fac acum ce vor din România, ducînd-o spre prăpastie. (Mai e şi Preşedintele ţării, se vede că fără mari puteri.)
E de la sine înţeles că sperăm, şi eu, şi mulţi alţii, că… „Statul paralel” va pune piciorul în prag să oprească drumul nostru spre dictatură.

paradox românesc

într-o zi din anul centenar în care Simona face să urce drapelul Ţării pe catargul arenelor de la Roland Garros, în Bucureşti urmaşii nomenclaturii şi securităţii ceauşiste, hoţii, sinecuriştii, leneşii şi amărăştenii din toate straturile îl coboară în bernă. sau în beznă?

Halucinant, năucitor

e peisajul social în care trăim. Noi strigăm „Hooooţul!” şi alergăm după hoţ. Hoţul, strigînd la rîndul lui „Hooooţul!”, fuge şi el în aceeaşi direcţie cu noi, ca să se piardă în mulţime:
„Un miting organizat impotriva abuzurilor care se intampla in Romania de mult timp, impotriva faptului ca democratia si statul de drept sunt afectate de cativa ani buni in Romania. Facem acest miting pentru a arata ca suntem decisi sa mergem pana la capat, pentru ca Romania sa fie o tara unde Constitutia sa fie respectata”. (Dragnea despre mitingul PSD de mîine)

Ce jale în ţara asta!

spun, conştientă cu tristeţe că îi voi enerva din nou pe cei prea bătrîni/ prea fricoşi/ prea obosiţi de atîtea veşti rele/ prea abulici ca să mai fie interesaţi de mersul treburilor în România.
Dar să nu uităm de cei pe care poate îi bucură ce se întîmplă acum în ţară. De ce să-i bucure? Sînt stipendiaţi de unii şi alţii să-şi ţină gura/ să ne “ajute” să revenim în locul de unde am plecat? Se simt cu vreun muscoi pe căciulă (un dosar urît) şi vor să scape de el? Îi “strînge” libertatea? Au acumulat în zeci de ani un enorm resentiment împotriva celor care-i detestă?

(despre)

despre un lan de grîu
despre dragoste
chiar despre moarte
nu se poate vorbi
fără enorme riscuri.

cît despre libertate
cît despre libertate –

save our souls!

(din vol. „existenţă acută”, ed. Cartea românească, 1994)