Feeds:
Articole
Comentarii

Iarna-i grea, omătu-i mare, dar semne bune anul nu are :-(.
De aceea sibienii, care au rezistat în frig săptămîni, merg şi la protestul de azi din Bucureşti. De aceea mulţi alţi compatrioţi din toată ţara merg şi ei la Bucureşti. De aceea cîţiva clujeni au făcut eroic 400 km pe jos pînă în capitală – respectul meu pentru toţi, dragilor! Aşa stînd lucrurile, mi-ar crăpa obrazul de ruşine să nu merg în seara asta doar 2 km pînă în Piaţa Unirii din Iaşi, deşi urăsc frigul.

Anunțuri

trei boli care ne macină pe noi, românii. Înspăimîntătoare, deşi probabil ele ne-au ajutat să supravieţuim ca algele pe baltă. Dar pe cine interesează istoria unor supravieţuitori, bieţii de ei, fără memorie, fără curaj şi consecvenţă, fără demnitate?

PS Vă rog, nu-l mai citaţi/ lăudaţi pe Eminescu, cred că se răsuceşte în mormînt de scîrbă.

(opinie publicată şi pe facebook, ca multe altele anterioare de aici)

Like la stînga, like la dreapta, mulţi ani la stînga, mulţi ani la dreapta. Nu mai contează că sîntem foşti/ actuali securişti ori feroci oportunişti, oameni/ artişti de calitate sau numai biete fantoşe. Doar sîntem preteni, ce naiba!

Şi, cu deosebire, celor cu nerv etic, foarte preţios fiindcă e mult mai rar decît nervul epic, liric, critic etc.

„Regele şi patria!”

Cel mai bine îţi poţi da seama de calibrul, de măreţia unui om ca Regele Mihai mergînd direct la sursă, adică la cuvintele lui scrise şi rostite. De-ar fi să mă gîndesc doar la „Lumea de mîine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie”, „Nu există decît un singur fel de-a fi cinstit, după cum nu există decît un singur fel de-a fi curat, dacă te-ai spălat bine din creştet pînă în tălpi” ori „Vom avea o șansă în viitor doar dacă ne vom asuma propria noastră răspundere. Nu va veni nimeni de altundeva să ne ofere binele.” şi tot ar fi destul. Sînt cuvinte pe care nu le-am mai auzit de la nici un om politic. Iar dacă le-am auzit, ştiam că nu au nici o acoperire în fapte sau doar una foarte slabă.
În toată negura de acum, am o mică speranţă: că vorbele lui au fost auzite şi de alţii şi că i-au mişcat şi pe alţii. Că uriaşa emoţie naţională din zilele astea se va converti în altceva, de pildă în revoltă şi rezistenţă, astfel Regele Mihai continuînd să facă istorie şi după moarte. Pentru unii, abia după moarte.

uniţi-vă şi aruncaţi Ţara peste gardul Europei!

se repetă la noi. Nu poţi să nu te gîndeşti că e făcut de una şi aceeaşi minte ticăloasă. Doar că e pus în practică – acum, ca şi altădată – de jalnicele cozi de topor autohtone. Pentru care banul cu ghiotura nemuncit, deci murdar, e mai presus de responsabilitatea nobilă faţă de ţară şi faţă de cei guvernaţi, mai presus de demnitatea personală şi de orice ruşine.
Cît mai avem voie, să ne opunem, oameni buni, pierderii libertăţii dobîndite prin căderea dictaturii comuniste. Să protestăm fiecare cum putem: scriind, comentînd, ieşind în pieţe… Să nu ne facem că nu vedem, că nu ştim. Să nu mai spunem “las’ că iese x, protestează y” etc.