Feeds:
Articole
Comentarii

Ăştia ne trag ţara de sub picioare. Calculat, metodic, rapid.

Pentru mine e foarte emoţionant, ba chiar tulburător la culme să văd de atîtea zile sute de mii de protestatari (copii, tineri, adulţi, bătrîni) fluturînd prin pieţe steagul României şi afirmîndu-şi cu tărie identitatea. E a doua oară cînd mi se întîmplă în viaţă, prima fiind în dec. ’89.
Să ignori un astfel de lucru şi să vorbeşti, cum face Academia, despre ameninţările actuale la adresa identităţii naţionale e cel puţin ciudat. Şi neclar: cine o ameninţă?
Chiar dacă – şi nu întîmplător – din distinsul for lipsesc mari nume ale culturii contemporane, eu am mai avut un dram de speranţă că el va zice, măcar în ceasul al doişpelea, că astfel de ameninţări vin în primul rînd din interior: vezi milioanele de români care au împînzit lumea după ’89 (şi, dacă evenimentele de la noi îşi vor urma cursul nefast, perceptibil acum, o vor împînzi probabil şi în viitor).

Cine ameninţă deci identitatea naţională: cei care flutură tricolorul şi spun „mîndru că sînt român!” sau cîrmuitorii ţării?

tac chitic în zilele astea, cînd guvernul distruge statul şi trădează ţara!

Gîndul viu?

Cine naiba mai are nevoie de el în lumea ro, moartă după succes, adus pe moment de reţetă (egal imitaţie) şi de tehnică?

Regret enorm

dispariţia din înalte posturi publice a unor figuri atît de civilizate, de educate, de profesioniste, precum Cioloş, Voiculescu, Motoc, Şuteu – curînd şi Hurezeanu, Niculescu… – şi alţii, pe care nu-i mai amintesc acum, la ceas grăbit de noapte… Cu teama că nu voi mai avea ocazia, cît voi mai trăi, să mă mai văd reprezentată de unii ca ei…

I-am ascultat

minute bune pe Dragnea şi Tăriceanu, în gurile cărora cuvinte precum responsabilitate faţă de popor, ţară, guvernare – referitoare la ei, evident, şi la „Doamna Sevil”, cum îi spune Dragnea (VERSUS lipsă de responsabilitate, xenofobie, ev mediu, tulburare a sărbătorilor etc. etc., puse în cîrca lui Iohannis) – îmi sună indecent. Greţos, mai bine zis.
Mă îngrozeşte perspectiva să văd zilnic la TV asemenea javre.

Două opinii

Prima: prinţul John îi cere şerifului din Nottingham (ambii sînt personaje din „Robin Hood”) să aresteze un sătean.
– Sire, dar nu am motiv! răspunde şeriful.
– Fiindcă aşa vreau eu! zbiară prinţul după o scurtă tăcere.
Eu nu cred că preşedintele Johannis e un politician care să acţioneze din capriciu.

A doua: mi-e puţin teamă pentru prietenii basarabeni de pe fb cu ieşiri acut pamfletare (care sînt altceva decît analizele sau comentariile critice etc.) împotriva lui Dodon. Le amintesc o vorbă de prin zona mea: „nu te pune cu prostul, că are mintea hodinită”. Şi nici nu va întîlni oprelişti din est sau vest, din nord sau sud ca să întoarcă lumea lui la vremurile triste de altădată…

Nu aştept să-mi fie luate în seamă opiniile, pe bunul motiv că eu nu sînt analist politic. (Iar analistul politic nu se bazează – doar – pe intuiţie.)