Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for decembrie 2013

La mulţi ani!

Read Full Post »

Spun unii că FILIT

a fost o vacă de muls – imagine, bani, relaţii – pentru cîţiva. E un zvon pe care nu ţin să-l verific şi nici nu mă interesează. Mărturisesc însă că eu sînt printre impricinaţii cu banii şi relaţiile! Declar că am primit în mînă 170 lei pentru 4 poezii citite la „Noaptea albă a poeziei” (să fi citit mai multe ar fi fost deplasat la ora 3 noaptea, cînd în sală mai erau cam numai poeţii şi neobosiţii Viorel Ilişoi şi Dragoş Zămosteanu, cu camerele lor). Suma asta de 170 lei (vreo 10-12 pachete de ţigări, cred) e totuşi… echilibrată de faptul că nu am primit nici un ban pentru antologia de poezie, în care am acceptat pînă la urmă, fără nici o bucurie, să rămîn. Cît despre relaţii: da, i-am cunoscut fugitiv pe cîţiva scriitori foarte tineri şi i-am revăzut pe alţi cîţiva. Dacă nu le spun numele e pentru că nu vreau să aibă de suferit 🙂 !

(Text postat pe facebook pe 6 dec. 2013 şi care azi, cînd l-am căutat întîmplător acolo, era… ascuns – nu de mine. De la postarea de pe 29 nov. se sare direct, peste un spaţiu alb, la cea din 9 dec. Fapt care m-a determinat să-l postez şi pe blog.)

Read Full Post »

Ala Coroid

Read Full Post »

Crăciun fericit!

Christ in the house of his parents, de John Everett Millais

Christ in the house of his parents, de John Everett Millais

Read Full Post »

Poetul Emil BRUMARU a distribuit pe facebook acum 2 zile fotografia mea, postată anterior, însoţită de următorul comentariu, care-i aparţine: „O mare poetă! Iaşul se remarcă din nou prin ignorarea tălîmbă a unei valori şi a unui caracter de excepţie!!!”

Dragă Emil, e adevărat că Iaşul instituţional, prin Asociaţia scriitorilor – din cauza ei am migrat acum vreo 4 ani spre Asociaţia din Sibiu, oraş pe care nici măcar nu-l cunoşteam –, prin Casa Pogor, Casa Ursachi ş.a. , m-a ignorat cu desăvîrşire. E adevărat şi că juriul festivalului Petrecere cu poezie, prieteni şi… trufe de ciocolată, ediţia 2009, juriu prezidat de un ieşean (care, ce-i drept, a lipsit şi de la recital, şi de la jurizare), după ce m-a declarat cîştigătoarea trofeului, peste noapte s-a răzgîndit şi l-a încredinţat altuia, mai de-al lor.

Însă, din fericire, iată că tot nişte ieşeni – tu, Ovidiu Nimigean, dar şi alţii – mi-aţi arătat încredere şi preţuire. Şi preţuirea voastră, a „fruncei” Iaşului, mi-ajunge. Mulţumesc cu gratitudine!

Read Full Post »

SANYO DIGITAL CAMERA

Read Full Post »

La zi

* Şi uite aşa, Crin Antonescu apare pe un cal alb din „molozul” Parlamentului. Să te bucuri că s-a delimitat – după oareşce… ezitări, e drept – de colegii săi care au umblat la Codul penal, sau să devii suspicios că, prin trebuşoara asta murdară a deputaţilor, s-a urmărit numai să i se ridice lui mingea la fileu? Că doar, mai mult ca sigur, dumnealui va candida la Preşedinţie!

* L-am auzit acum vreo oră pe Ponta dînd o declaraţie care, deşi am ascultat-o pe fugă, mi s-a părut halucinantă. Printre altele, spunea că la Johannesburg a realizat că Europa nu are un leadership cum s-ar cuveni. Dacă Ponta ar fi o capacitate şi un om de onoare, ai mai trece cu vederea asemenea afirmaţie. Dar, cum domnia sa nu poate fi „acuzat” că ar poseda fie şi doar o cîtime din aceste calităţi şi avînd în vedere halul în care ne-a adus leadership-ul său şi al comp., tupeul declaraţiei lui de azi te lasă perplex.

E greu să-i înţelegi pe mulţi dintre politicienii noştri, şi proşti, şi ticăloşi.

Read Full Post »

“Poetă de primul raft, pe care o așez, fără ezitare, alături de Ileana Mălăncioiu, Angela Marinescu, Mariana Marin, Ana Blandiana. Căutați, dacă vi se pare exagerat ce spun, Areal, antologia de autor apărută la „Paralela 45”. Prozatoare puternică, cu priză la toate straturile realității, nutrită, așa cum se întîmplă în cazul vocațiilor autentice, din fragilitatea existențială a poetei. Căutați (iar dacă nu mai găsiți, cereți-i „Poliromului” o reeditare, eventual în colecția „Zece plus”), Casa cu storuri galbene. Încercați și Nudul Dianei. Căutați, de asemenea, Ul Baboi, volumul de proză scurtă în care, cu ochi scrutător de moralist, cu ironie, cu o dispoziție satirică potențată de exasperare, dar și cu o undă discretă de duioșie pentru „victimele colaterale” care sîntem, Mariana Codruț deconspiră, sub o normalitate aparentă, absurdistanul nesfîrșitei noastre tranziții.”

http://www.literaturadeazi.ro/content/mariana-codrut

Read Full Post »

(„Viaţa Românească”, nr. 3-4/ 20013, dar eu numa’ azi am aflat – mersi, Laura Guţanu!)

 Românul imparţial, de Mariana Codruţ, colecţia Radical, Editura Dacia XXI, 2011, 140 pagini
Publicistica Marianei Codruţ îţi face poftă să îi (re)citeşti şi cărţile de poezie, şi pe cele de proză. Părinţii, în faţa cărora nu poţi rămâne imparţial, au de-a face cu o măreţie subtilă, reţinută, conţinută – tatăl e „Majuru”, iar mama… mama e peste tot, ca Dumnezeu (se tot face apel, în carte, la un proverb evreiesc: „Pentru că Dumnezeu nu poate fi peste tot, El a inventat-o pe mama”). Aşa se face că „Dumnezeu s-a născut muritor”, după chipul şi asemănarea mamei. Într-o ţară (patrie, chiar) în care mama e respectată fără smintire, mai mult decât Biserica sau Armata, mai că nu îţi vine a crede că progeniturile educate timpuriu de numitele mame prind a se disocia, după o vreme, în corupţi versus incoruptibili, fraieri versus cei care fraieresc fără limite (vezi articolul „Fraieri din toată lumea, uniţi-vă!”), Gigeii tranzitorii versus „Gigeii eterni”, „Bravele noastre ţaţe” versus bravele lor ţaţe, românii imparţiali versus românii imparţiali.
Andrei Pleşu scrie despre această selecţie parcimonioasă din publicistica Marianei Codruţ: „În lumea literară contemporană, dna Mariana Codruţ şi-a construit, discret dar tenace, o identitate netă, ca poet în primul rînd şi apoi ca publicist. Pot judeca, cred, cu oarecare competenţă, performanţa sa publicistică. Ea valorifică o sumă de calităţi native, rare în gazetăria de azi, în ciuda proliferării ei inflaţioniste: e vorba de limpezimea nobilă a stilului, de simţul nedegradat al limbii şi de rigoarea atitudinii. Mariana Codruţ scrie ca un om drept, atent la realitate, atent la nuanţe, dar străin de echivocul oricărei negocieri. Ştiinţa de a valorifica detaliul, dexteritatea optimei formulări şi, în plus, farmecul unei emotivităţi reţinute – sînt notele constante ale scrisului său.”
Nu se poate să nu revenim la mamă, mama care conţine tot, îl conţine, parcă, şi pe Dumnezeu: „Îmi povestea şi viaţa lui Iisus. Dar istoria asta o spunea cu o aşa participare emoţională, încât eram sigură că Iisus a fost cineva pe care ea l-a cunoscut nesmintit mai demult. Poate era un prieten din copilărie (şi eu îi şi vedeam mergând amândoi cu vaca la păscut!), un consătean ori chiar o rudă iubită.
Când ajungea la refugiul în ’Egipet’ al Fecioarei cu pruncul, mama plângea chinuit, retrăind probabil refugiul propriei familii din faţa frontului, din cauza căruia şi-au părăsit casa şi agoniseala de-o viaţă în voia sorţii. Iar când înşira, suspinând, patimile lui Iisus, ceva-ceva mă făcea să cred că simţea şi gustul de oţet al vremurilor care au legat-o de pământul strămoşesc, privând-o de bucuriile învăţăturii; simţea şi suliţele înfipte de război în coasta familiei ei, dar şi durerea răstignirii pe crucea sărăciei de către comuniştii care i-au deposedat – pe ea, pe tata şi pe ceilalţi ca ei – de toate bunurile şi de toate drepturile…
Îmi plăcea s-o ascult, dar nu-mi plăcea să plângă. Fiindcă atunci simţeam o mare povară pe inimă: Dumnezeu apăsa cu toată greutatea lui pe inima mea. Eu trebuia să-L car pe umerii mei! Astfel că mai totdeauna eram pusă în faţa unei alegeri dureroase: s-o las să-mi povestească, dar s-o aud plângând, să n-o mai aud plângând, dar să renunţ la poveştile ei. De cele mai multe ori, alegeam povestitul, mai ales că şi Dumnezeul meu abia aştepta s-o facă pentru mine.”

http://www.viataromaneasca.eu/arhiva/84_via-a-romaneasca-3-4-2013/30_misce

Read Full Post »