I-am ascultat

minute bune pe Dragnea şi Tăriceanu, în gurile cărora cuvinte precum responsabilitate faţă de popor, ţară, guvernare – referitoare la ei, evident, şi la „Doamna Sevil”, cum îi spune Dragnea (VERSUS lipsă de responsabilitate, xenofobie, ev mediu, tulburare a sărbătorilor etc. etc., puse în cîrca lui Iohannis) – îmi sună indecent. Greţos, mai bine zis.
Mă îngrozeşte perspectiva să văd zilnic la TV asemenea javre.

Read Full Post »

Două opinii

Prima: prinţul John îi cere şerifului din Nottingham (ambii sînt personaje din „Robin Hood”) să aresteze un sătean.
– Sire, dar nu am motiv! răspunde şeriful.
– Fiindcă aşa vreau eu! zbiară prinţul după o scurtă tăcere.
Eu nu cred că preşedintele Johannis e un politician care să acţioneze din capriciu.

A doua: mi-e puţin teamă pentru prietenii basarabeni de pe fb cu ieşiri acut pamfletare (care sînt altceva decît analizele sau comentariile critice etc.) împotriva lui Dodon. Le amintesc o vorbă de prin zona mea: „nu te pune cu prostul, că are mintea hodinită”. Şi nici nu va întîlni oprelişti din est sau vest, din nord sau sud ca să întoarcă lumea lui la vremurile triste de altădată…

Nu aştept să-mi fie luate în seamă opiniile, pe bunul motiv că eu nu sînt analist politic. (Iar analistul politic nu se bazează – doar – pe intuiţie.)

Read Full Post »

Sărbători fericite!

Am scris un colind pe care-l dedic tuturor celor care mai simt vie în inimă, fie şi doar cîteodată, copilăria.

Colind

Fructe cărnoase dorm pe ramuri,
valuri de flori apar în geamuri.
Lumina creşte încet, tiptil
căzînd pe faţa unui copil.

Cu moţ pămîntean şi aripi divine
vibrînd în raza grijii senine
din ochii mamei, el fulgii de nea
îi prinde pe limbă, rîzînd înspre ea.

Inima mamei sporeşte-n putere,
ochii albaştri nasc două stele.
Aburul gurii prin flori face punte,
îngerii toţi în odaie să intre.

Fructe cărnoase veghează pe ramuri,
valuri de gheaţă dispar din geamuri.
Lumina creşte încet, tiptil
căzînd pe faţa unui copil…

mariana codruţ
20 dec. 2016

Read Full Post »

Mircea Bârsilă despre poezia mea

(în revista „Argeş”/ nov. 2016):

http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/wp-content/uploads/2016/11/Pag09-16.pdf

Read Full Post »

Înaintea alegerilor

Autorităţile române sînt mereu luate pe nepregătite de venirea frigului.

Opoziţia e mereu luată pe nepregătite de venirea alegerilor: divizată, confuză, mizînd tot timpul pe o persoană „providenţială”. De ce nu 10, 100, 1000? Pentru că nu e capabilă să le descopere. Dacă totuşi reuşeşte să găsească 2-3, le mediatizează ca vai de lume pe ultima sută de metri, în timp ce ani la rînd televiziunile ne intoxică cu aceleaşi figuri sinistre.

Şi eu sînt aproape mereu luată pe nepregătite de vot: tulburată mult timp precum cetăţeanul turmentat, mă decid în ultima clipă pe cine să pun ştampila, cu nu prea mare entuziasm sau speranţă.

Numai PSD-ul cred că nu are nici de data asta emoţii: istoria ultimelor decenii i-a demonstrat că poate conta mereu pe acelaşi electorat – sărman material, sau cu duhul, sau şi-şi, plus alţi cîţiva…

Read Full Post »

Alexandru Cistelecan despre poezia mea:

“Reveriile pe care nu le-a putut parcurge la vremea lor (fiind mereu secondate de panica de a trăi) vor putea fi parcurse acum, într-un climat de elegie existențială. Nu știu dacă va fi așa, dar dacă ar fi/va fi Mariana și-ar întemeia un loc exclusiv: acela unde bucuriile se trăiesc prin suferință și suferința prin bucurii (nu mari, dar intense în fragilitatea lor).” (VATRA, nr. 11-12/ 2016)

Al. CISTELECAN – Între reverii și spaime

Read Full Post »