Feeds:
Articole
Comentarii

Valul entuziasmului pentru noi din 16 noiembrie şi post a fost dublat de valul fricii pentru pesedişti. I-aţi văzut cum arătau, inclusiv pe Ponta – mieros, cooperant. Îndrăznesc să cred că dacă, pe valul entuziasmului şi pe valul fricii, Ponta ar fi fost obligat să demisioneze, altfel ar fi stat lucrurile acum. Dar nu, noi le-am dat timp, tupeul şi nesimţirea le-au revenit. Ştiu ei ce ştiu.
Zilele astea PSD-ul se… reformează:
– îi va exclude pe cei care n-au organizat mai bine frauda voturilor dinăuntru & blocarea lor înafară şi pe membrii care au avut critici la adresa partidului sau a unor membri marcanţi precum Dragnea;
– un pesedist a propus din nou legea amnistierii;
– s-a blocat deocamdată procesul ridicării imunităţilor;
– s-a amînat legea votului electronic şi prin corespondenţă.
Nu mă îndoiesc că vom vedea curînd alte “reforme” asemănătoare…
P.S. Eu am cerut demisia lui Ponta şi am propus şi pe fb să i-o cerem. Dar unii prieteni au fost de părere că trebuie lăsat să facă bugetul pe 2015 şi să dea samă de el. Nu ştiu cît timp alocă plagiatorul bugetului, dar bănuiesc că mult mai puţin decît mişeliilor.

mama

TÂRGUL DE CARTE DE LA PETRILA
Mother’s Museum Library anunţă iminenta apariţie a primelor sale patru cărţi. Volumele, ici de faţă, sunt tipărite în, vai, doar două exemplare. Unul cuvenit autorului, celălalt în custodia muzeului. Dacă pe autor nu-l puteţi deranja cu una, cu două, chiar cu trei, în schimb puteţi admira şi lectura volumele doar vizitând Mother’s Museum. (Ion BARBU)

Mi-e greu să pricep

de ce jurnaliştii se înghesuie să soarbă fiecare cuvînt al lui Adrian Năstase. E drept că a făcut puşcărie, dar nu e nici Havel, nici Mandela, oameni buni! Nici vreun alt deţinut politic, chiar dacă Lucia Hossu-Longin a îndrăznit să-l considere aşa pe chiar postul naţional de televiziune.

Şi, dacă tot îi înregistrează fiecare declaraţie, nu înţeleg de ce presa o difuzează pe acelaşi palier cu ştirile de importanţă naţională şi i-o repetă la fiecare pas, asigurîndu-i astfel (dar nu doar lui!) o popularitate nemeritată şi cu efecte perverse. Ce-o fi aşa de marcant în bîlbîielile jucate ale fostului premier cu privire la sms-urile trimise lui Ponta, aflat la odihnă post-alegeri în Dubai, mai ales că a evitat să spună în clar dacă mesajele erau de încurajare? Sau faptul că a avut lansare de carte la Gaudeamus? În plus, ştirea despre lansarea sa a fost ambalată complet anapoda, atît timp cît numele lui e amintit lîngă cel al lui Iohannis. Dacă era amintit doar lîngă cel al lui Iliescu, mai treacă-meargă, cei doi sînt din acelaşi film…

(publicat azi în “Ziarul de Iaşi”)

Motto:
„Educaţia e cea mai puternică armă cu care poţi schimba lumea.” Nelson Mandela

Din tot ce-a spus Iohannis în campania pentru prezidenţiale, cel mai tare şi cel mai tare mi-a plăcut că prioritatea nr. 1 a dumnealui e Educaţia. E primul preşedinte postdecembrist care afirmă răspicat acest lucru și mă bucur. Dar nu termin să mă mir de ce n-au făcut-o și antecesorii la fel de răspicat, doar ei erau români, creștini ortodocși etc., ca și poporul majoritar păstorit! Unii ar răspunde la mirarea mea că taman asta au vrut: să lase turma neluminată, ca s-o poată conduce ei mai ușor. Și cred.

Prioritatea nr. 1 a noului Președinte – care presupune bani mai mulți alocați sectorului, oameni de răspundere potriviți și măsuri severe – va duce încet-încet la schimbări majore în învățămîntul românesc, putred pînă în măduvă. Adică, în traducerea mea liberă (şi prea optimistă?):
– se va reduce procentul de analfabeţi, astfel că omul simplu, dobîndind măcar oarecare instrucţie, nu se va mai lăsa prostit de orice promisiune electorală deşartă şi manipulat de orice clănţău, fie el şi preotul, primarul sau polițisul din sat; să mai vorbesc despre faptul că neștiutorul va deprinde mai bine modul de folosire al spaţiului public, al săpunului şi al pastei de dinţi etc.?;
– se va reduce procentul semi-analfabeţilor cu liceu şi chiar cu facultate, prin introducerea unor concursuri serioase pentru admiterea în aceste instituţii de învăţămînt; drept urmare, nu vom mai găsi pe toate drumurile absolvenţi incapabili să facă bine o meserie, inclusiv pe cea de… dascăl, dar cu pretenţii;
– în universităţi, examenul de doctorat nu va mai fi o simplă formalitate, nici pentru candidat, nici pentru proful îndrumător, nici pentru catedrele prin care trebuie să treacă lucrările, nici pentru cei din comisii; astfel, candidatul nu va mai recurge în teze la bălmăjeli sinistre în limba maternă, plagiat pur şi dur sau furt cu carul din lucrări străine traduse imbecil de el însuşi şi schimbat pe ici-pe colo cîte ceva; ba, și mai mult, celui care nu citește, drept bibliografie, decît cursurile propriilor profesori (mulţi nişte parodii de profesori) – din care preia şi citatele din alţi autori!- nici nu-i va mai trece prin cap să aspire la cinstea de candidat la un doctorat; va fi greu, știu și pot depune mărturie directă ca fost profesor şi mai ales ca redactor de carte universitară: sub miniștri precum Andronescu au ieșit în ultimele decenii, pe bandă rulantă, generații și generații de ”profi dr. univ.”, deveniţi apoi conducători de doctorat, referenţi ştiinţifici, coordonatori de colecţii ş.c.l., care nu știu să scrie corect nici măcar o scrisoare în limba maternă;
– intelectualii adevăraţi vor fi puşi la locul care li se cuvine şi nu le vor mai rîde în nas vreun premier plagiator şi tot felul de alţi posesori de titluri şi diplome academice dobîndite prin furt şi mită.

Dacă Iohannis se va ţine de cuvînt, principiul competenţei – acel „Ai carte, ai parte!” – va fi repus în România la mare cinste. Sînt sigură că, drept urmare, ţara va dobîndi alt puls. Şi, tot sigură sînt, mîrlănia va scădea simţitor pe plaiurile noastre…

Mariana Codruţ

mi-am făcut datoria de cetăţean: am votat pentru schimbarea radicală în Ro şi am contribuit la buget, refuzînd mita electorală de 700 de lei dată de Minister, via Univ. Cuza Iaşi.
Mi-am mai făcut eu datoria şi în alt fel, dar nu mă aştept s-o vadă cei care îi apreciază pe clănţăi…

La mitingul de la Iasi

Iohannis,

sas greoi la vorbă fiindcă te gîndeşti la ce spui, analizezi dacă te poţi ţine de promisiunile pe care le vei face şi dacă eşti capabil să înfrunţi riscurile la care te expui cînd afirmi ceva: nu ai nici o şansă cu noi!

Noi, care „sîntem români / aici în veci stăpîni”, deci nu sîntem „slugile” dumitale, îl apreciem pe Ponta: el ne gîdilă guşuliţele naţionaliste; el ne spune pe de rost ce vrem să auzim; el ne mîngîie cu o sută de lei, cu o tabletă, cu o găleată; el nu ne creează coşmare, amintindu-ne, ca tine, de „lucrul bine făcut”. Nici de caracter, demnitate, cinste, calităţi atît de adînc ascunse în noi, încît nici cu buldozerul nu le mai poţi scoate de sub molozul oportunismului: cum vedem la orizont o funcţie, o casă, o bursă, o sinecură, vreun premiu, vreo plecare în străinătate, cum începem să dăm din codiţă, uitînd şi de mamă, şi de tată…
Iohannis, „mutălăul clasei”, repet, nu te poţi pune cu noi, cei ieşiţi din „coapsa (Daciei şi-a) Romei”, dar care nu avem nimic în comun cu dictoanele „Silentium est aureum” sau „Festina lente”…

Du-te, omule, în treburile dumitale şi lasă-ne pe noi în Dumnezeul nostru, cel îmbăloşat de pupături slinoase şi de sutane puturoase. Du-te şi lasă-ne cu Victoraş cel făr-de-lege. Cu Năstase, „condamnatul politic” pentru bani furaţi, profesorul şi făcătorul de bine al lui Victoraş. Cu Andronescu, ministreasa unui învăţămînt în care şpaga a scos ani şi ani pe bandă rulantă absolvenţi de facultate semi-analfabeţi (incapabili să scrie corect în limba maternă pînă şi o scrisoare) şi doctori în diverse ştiinţe cu doctorate plagiate. Lasă-ne cu Meleşcanu, care nu poate organiza mai multe secţii de votare în străinătate ca să nu… încalce legea, dată tot de ministrul de externe. Cu Varanul şi goarnele lui spălătoare de creiere. Cu Dragnea, la adierea duhului căruia morţii se scoală din morminte şi merg să voteze. Cu Nichita, care a distrus oraşul meu, sub deviza „Primarul iubeşte Iaşul”. Cu suleyman-magnificul Mazăre, care ne joacă tananica în cap secondat de fete frumoase. Cu sutele de baroni de toate culorile care sug banii publici, pînă ce fălcile şi burţile lor, umflate apocaliptic, ne acoperă orizontul. Cu jurnaliştii necopţi, imbecili sau vînduţi. Cu prostia noastră…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 49 other followers