Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 16 octombrie 2015

• În facultate, eram sigură că proful X (de Lit. comp.) respiră/inspiră, şi nu doar la Universitate, ci şi acasă – în baie, la bucătărie -, în piaţă etc., pe ritmul numelui Etiemble: E-ti-em-ble, E-ti-em-ble, E-ti-em-ble! Fiindcă îl repeta atît de des la fiecare curs, încît, cînd ieşeam din sală, nu auzeam în cap decît muzica acestui nume. În rest, „un silenţium lugubru”…
• Proful Y, de Economie politică. Ginerele nu-mai-ştiu-cui-important. Mic, îndesat, rumen la faţă. Ne punea săptămînal cîte un 2, fiindcă nu aveam „Revista economică”. Odată, eu m-am revoltat: „Dar nu vin decît 2 exemplare la chioşc!” (las’-că, şi dacă mi-ar fi trecut prin cap s-o cumpăr, n-aş fi avut cu ce). „Stai jos, 2!!!”, mi-a răspuns roşu de furie. M-a lăsat pe vară (în treacăt fie spus, am pierdut din cauza asta 2 tabere studenţeşti). Am tocit cu greu, înspăimîntată de limbajul materiei. M-am dus la examen. Am răspuns, m-a trimis afară, să… se gîndească ce notă îmi dă. Cînd a ieşit, fumam. „Cum o să faci dumneata borş familiei dacă fumezi?”, s-a răţoit la mine. Peste cîţiva ani, l-am văzut pe stradă suflîndu-şi mucii în degete, ca tractoriştii.
• Proful Z, care preda „perioada marilor clasici”. A venit cursul despre Dobrogeanu-Gherea. Cînd ajungea la expresia gheristă, foarte frecventă, „a regulat chestia” (n.m. – a rezolvat problema), pe faţă i se lăţea un zîmbet triunghiular, cu un unghi aplecat nu mai ştiu în care colţ al gurii, cel drept sau cel stîng. Şi se uita la noi complice. Nu-mi amintesc dacă vreunul din puţinii colegi de an pufnea în rîs. Dar, dacă totuşi cineva pufnea, sigur nu eram eu… A murit cam de tînăr, a „regulat chestia” vieţii cam repede.

Read Full Post »