Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 2 martie 2015

Mă sună un prieten: „Ai ajuns cu bine acasă?”, mă întreabă. „Tocmai descui uşa mea!” răspund. Descui, intru în casă. După numai o clipire de pleoape, prezentul verbului „a descuia” a rămas în urmă şi am intrat în trecutul lui, „am descuiat”. Acum, pătrund în prezent prin trecutul altui verb, „am intrat” în casă. Viitorul năvăleşte peste mine într-o clipă, dar tot sub forma prezentului: intru în bucătărie, îmi aprind o ţigară. Însă, de fapt, viitorul a rămas în faţa uşii, în trecut: voi descuia, voi intra în bucătărie, voi fuma o ţigară…

Mă spăl, mă culc, adorm. Prezentul, trecutul şi viitorul se termină dintr-o dată. Voi relua mîine sarabanda lor. Trec în somn, plină de trecut (am descuiat uşa, am intrat în bucătărie, am fumat o ţigară etc.), ca un păianjen cu o gogoaşă enormă drept spate…

Read Full Post »