Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 19 octombrie 2013

Iată alte exemple din delirul „Ceahlăului iesteticii ieşene” (cum l-am numit în postarea anterioară):

  • „iminentul ginere” (al domnitorului cutare, n.m.);
  • influenţe venite „prin via Istanbul”;
  • “este o melancolie a tristeţii”;
  •  “O analiză amplă, detaliată a picturii interioare a Goliei este pe moment, dacă nu inutilă, totuşi oţioasă.”
  • „Bătrânul vizibil îndârjit, din capătul de sus al compoziţiei, marcând ascensiunea celor trei, este conceput în vechea manieră postbizantină, rectiliniu şi monoman cu faldurile mantiei încremenite în vânt ca în vechile fresce.”
  •  „Relaţiile cu Polonia şi, în genere, modelul polonez – cu tradiţie în rîndurile boierimii Moldovei i-a determinat domnitorului care, la Trei Ierarhi, uzase de meşteri pietrari saşi şi de cei mai buni pictori ai ţarului imperiului rus, invitarea unor meşteri şi sculptori italieni pentru realizarea celei de a doua ctitorii de faimă ale sale, în care barocul occidental va face pandant celui autohton <răsăritean> de la Trei Ierarhi.”
  • „Evident, soarele ca motiv magico-religios şi artistic prezent între plăsmuirile estetice ale zorilor omenirii, determinînd zei şi magistrale opere de artă, şi-a menţinut, vreme îndelungată, aura de sacralitate, dovedindu-se deosebit de persistentă, chiar şi după ce epocile ce-l zămisliseră şi îl perpetuară dispăruseră de mult şi iremediabil.”
  • „ Numărul 8 este după 3 – cel mai adesea întîlnit în figurările celor 63 de discuri solar-florale ale bandoului II din aceeaşi miraculoasă broderie a Trei Ierarhilor dar şi cea mai aderentă în o raportare a acestui simbol la acela similar identificabil în străvechile culturi ale întregului mapamond.”
  • „Vasile Lupu nu-şi poate depăşi, în ciuda aparenţelor, servitudinile sale obligatorii către puterea suzerană otomană.”
  • “Este cazul barocului din decorul bisericii Trei Ierarhilor resimţit în epoca ridicării sale, dar şi mult ulterior mai <neaoşă> decît Golia…”
  • „O abordare a picturii de la Golia nu poate lua în considerare decât acele porţiuni de frescă spălate în perioada interbelică ale secolului trecut.”
  • „Ca şi în cazul includerii în frescă a domnitorului Ieremia Movilă, clericii ai Goliei greci trebuiau să-şi facă simţită prezenţa.”

Mai sînt multe, enorm de multe insanităţi de acest gen în opul cu pricina. Dar mă opresc aici. Nu înainte de a mai aminti şi cîteva „creaţii” lingvistice, tot de-ale dumisale: sugestivează, cosmesticizează, servitudine. Şi, colac peste pupăză: CAPITELE. Din păcate, n-am putut contabiliza de cîte ori apărea acest din urmă termen (în 2008, cînd mi s-a dat cartea în lucru, încă nu aveam computer la editură); dar, ţinînd cont de faptul că autorul supunea unui „multilateral demers analitic” arhitectura unor biserici şi mănăstiri celebre, cred că de cel puţin cîteva zeci de ori. Aşa deci, capitele (nu capiteluri)!

Read Full Post »