Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 1 octombrie 2013

 –  două episoade cu poetul Nicolae Avram şi un P. S. –

1)      La începutul lunii iunie 2010, poetul Ovidiu Nimigean mi-a trimis pe mail „manuscrisul” volumului Federeii, al lui Nicolae Avram (avea să apară la Casa de editură Max Blecher cîteva luni mai tîrziu), ca să-l citesc, în ideea că am vreo sugestie. După lectură, i-am scris: „Ovidiu, e foarte bun Avram. Nu-i lipseşte nimic: are dramatism, forţă şi simplitate. Iar metafora, cînd o foloseste – rar –, are la el concentrare şi sclipire de diamant. Îi urez baftă!”. În mailul următor, Ovidiu m-a întrebat: „Dragă Mariana, ai formulat atît de pregnant şi de pertinent, încît aş vedea textul pe coperta a patra a cărţii, cînd va fi să apară. Ce zici?”. Răspunsul meu a fost: „Nu ştiu ce să zic – parcă mă strînge în spate postura de ‘maestru’ care recomandă debutanţi…”.

2)      Ieri am primit de la Nicolae Avram (pe care îl cunosc doar de pe facebook) noul său volum de poezii, All death jazz, apărut de curînd la aceeaşi editură. Aseară l-am citit, apoi am avut cu autorul următorul scurt schimb de mesaje pe fb: „Am citit. Nu pot spune că am citit o carte, e mai bine să spun că am citit un urlet. Mi-a fîşîit tot timpul sîngele în cap. Federeii şi All death jazz sînt… o monografie a crimei împotriva inocenţilor, un act de acuzare, un document atroce. Ar putea purta numele ‘Şi eu am fost în Infern…’. De mirare că nu ai înnebunit”. „Era, Mariana, am fost salvat de cărţi şi de lecturi, sau poate am avut noroc, nu ştiu… Uneori îmi spun că am supravieţuit ca să scriu într-o zi Federeii şi All death jazz.” „Da, probabil pentru asta ai rezistat. Nu pot spune acum chestii… estetice, mi-ar fi şi scîrbă de ele. Poate mai vorbim.”

P.S. Nicolae Avram (născut la Năsăud în 1966) şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la o casă de copii din România comunistă. Acolo, micii azilanţi, veşnic flămînzi şi veşnic plini de tot felul de bube şi ciuperci, erau torturaţi pentru orice fleac. Erau violaţi de cei puşi să-i îngrijească, protejeze şi educe: director, profesori, peda­gogi, medic etc. şi se violau şi torturau între ei. În timp ce trebuiau să strige: „Stima noastră şi mîndria /Ceauşescu, România!”. Toate astea se întîmplau, deci, într-o ţară despre care unii spuneau atunci că e europeană, civilizată, creştină. Hai, sictir, mincinoşilor!

Read Full Post »