Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 19 aprilie 2010

Se pare că avem, ca popor, o aplecare irepresibilă spre ridicol, spre datul în stambă, spre spectacolul ieftin. De-a lungul timpului, am asistat la lansări de cărţi de poezii scrise de prim-miniştri (iată-l pe Radu Vasile: „Am spus bună ziua frumos / spre colegi şi colege / mi-am luat servieta / să merg la masă / am stat la coadă / şi m-am aşezat / cu o farfurie de ciorbă”; modest, el a apreciat astfel valoarea poeziei lui Vosganian şi a lui Marko Bela: „Bine, ei sunt profesionişti, nu amatori”). Apoi am asistat la lansarea unor romane semnate de primari (un exemplu, C. Simirad, ajuns şi ambasador), pentru a nu mai vorbi de memorii şi eseuri ale unor preşedinţi de partide, de ţară (Năstase, Iliescu, Constatinescu etc.).

Cum aproape toţi sîntem pur şi simplu torturaţi zilnic de fel de fel de griji materiale, de cele mai aberante forme de birocraţie şi de cele mai stresante neplăceri legate de transportul în comun, apă, lumină, căldură etc.- nu putem să nu ne întoarcem faţa cu greaţă cînd auzim că ditai Prim-ministrul, ministrul, primarul de municipiu ori prezidentul, în loc să arate galbeni ca turta de ceară  şi să-şi îngusteze mereu cureaua ca dovadă că nu mai pot de grija ţării sau a contribuabilului, aruncă pe piaţă, mă-nţelegi?, poeme şi proze şi memorii scrise în chiar timpul mandatului lor. În chiar timpul cînd în spitale trebuie să te duci cu antibioticele şi anesteziantele tale şi trebuie să dormi cu ochii în patru, ca să nu fii surprins cînd îţi cade tavanul în cap; cînd părinţii fac infarct la uşa liceelor unde copiii lor au picat bacalaureatul pentru că… s-au greşit de la minister grilele de examen; cînd românul nu visează decît s-o şteargă din ţară, să-şi caute de lucru aiurea; cînd în cele mai multe case apa la WC nu se trage decît după ce merge toată familia, ca să se facă economie; cînd mor pe capete sute de mii de inşi din cauza hipertensiunii, accidentelor cerebrale, bolilor de rinichi şi de plămîni, medicamentele avînd preţuri astronomice… Da, primarii şi miniştrii şi prim-miniştrii şi prezidenţii României postdecembriste scriu, în nopţile albe ale românilor, ficţiune. Realitatea le pute, deci ne lasă pe noi s-o “mirosim”: ‘mnealor caută compensaţii în literatură!

Dar febra creaţiei nu-i cuprinde numai pe politicieni! Să ne amintim că Miron Cozma, luceafărul huilei, scria  în puşcărie poezii de amor; mai mult, omul nu s-a mulţumit doar să-şi farmece iubita cu ele, ci a ţinut să ne facă şi pe noi părtaşi la febrilitatea creativă şi amorul său. De curînd, am auzit la TV că Maria Vlas, care a tras o ţeapă uriaşă deponenţilor la „Caritas”, a fost declarată „poeta puşcăriilor”. Şi tot de curînd, l-am văzut pe Cătălin Voicu, la intrarea în puşcărie, declarînd presei că îi va oferi cu autograf rodul inspiraţiei sale dintre zidurile Mititicăi…

Orice s-ar spune, de bun-simţ elementar nu putem fi acuzaţi.

Read Full Post »