Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 10 decembrie 2009

Postelectorale

*Duminică seara, Mircea Geoană aştepta în faţa sediului PSD, împreună cu familia şi aliaţii, anunţarea rezultatelor de la exit-poll-uri. Îi avea în preajmă, evident, şi pe Ion Iliescu, şi pe alde Hrebenciuc ori pe alţi seniori ai coaliţiei. Dar nimeni nu l-a prevenit ca, la anunţul unui scor aparent favorabil, să-şi păstreze cumpătul şi scepticismul. Şi, cum nu degeaba i-a zis Iliescu “Prostănac”, bietul domn Geoană a căzut în capcană: “ĂMPREUNĂ AM ĂNVINS!!!” a jubilat el, începînd să împartă pupături de Preşedinte la nevastă şi amici şi aliaţi. Asta n-ar fi nimic, dar a declarat şi că… îl iartă pe Băsescu, care, prin urmare, nu mai avea de ce să se teamă, se bucura din plin de imunitatea creată de respectul şi protecţia noului prezident! Scenă de un ridicol total.

* Cînd rezultatele alegerilor s-au răsturnat , graţie votului românilor aflaţi în străinătate, Geoană s-a făcut foc şi pară. A început să peroreze pe toate canalele despre “voinţa suverană a poporului” care l-a votat pe el, despre furt, despre fraudă, despre dictatura băsesciană etc. Atunci, bătrînul Iliescu a avut un cuvînt de bun simţ: că acţiunea asta de contestare va aduce coaliţiei, din partea PDL şi a alegătorilor, acuza că nu ştie să piardă cu demnitate, că nu ştie să-şi asume cu demnitate eşecul. Ceea ce e adevărat. Pe deasupra, chiar prietenul de taină al candidatului Geoană, bogătaşul Sorin Ovidiu Vântu, a dat semnalul acceptării situaţiei, spunînd : Băsescu a cîştigat. Dar degeaba: Geoană, împins de la spate de pofta lui de a fi preşedinte, dar şi de mangafalele judeţene şi municipale pesediste, care au simţit o secundă mirosul apetisant al ciolanului trecîndu-le pe la nas, nu s-a potolit. A depus la Curtea Constituţională contestaţia. Pînă la darea sentinţei, tot felul de lătrăi înspăimîntători, ca Nica, Orban şi Funar, sau doar rizibili, ca Vanghelie, vin la TV cu dovezi de fraudă de genul: au votat şi morţii. O frază pe care o auzim din ‘90 încoace mereu, dar numai acum se vrea punerea piciorului în prag, cu tot dinadinsul. Mai mult, Guşă s-a dus, în calitate de “simplu cetăţean”, şi la “poarta” americană, să-i pîrască pe pedelişti că au furat alegerile. Şi el, ca şi Geoană, după cum zice presa, face naveta Bucureşti-Washington-Moscova. De bună voie şi nesilit de nimeni. Aferim!

*Interesantă acuzaţia – proferată pînă şi de un parlamentar ungur, pe care-l credeam mai luminat (Gyorgy Frunda) – că Băsescu trage spre dictatură (mă rog, regim autoritar); l-aş întreba pe dl Frunda: deci Geoană, care ar avea în spate coaliţia tuturor partidelor mai vizibile din România, nu prezintă nici un pericol, ameninţător fiind Băsescu, în spatele căruia s-a aliniat la start numai un singur partid, PDL-ul, şi ăla mic?

*Fiindcă veni vorba de cine pe cine are în spate: dacă mai trebuia vreo dovadă că Băsescu e mai convingător în comportament (dar ce caută unii ca Simirad, tîmplă lîngă tîmplă cu el?) şi mai logic în discurs ca politician decît alţii, aceste alegeri ar trebui să o constituie din plin: să cîştigi în condiţiile în care aproape toată presa te-a hăituit cu turbare luni de zile şi în condiţiile în care contracandidatul tău are în spate susţinătorii atîtor partide, iar tu doar pe ai unuia singur – iată un lucru deloc de ici-de colo…

* Fiindcă veni vorba şi despre Frunda, încă o zisă contestabilă a sa: că românii din diaspora – şi din Basarabia (care l-au votat pe Băsescu masiv!) – nu ar trebui să aibă drept de vot. Se întreba parlamentarul: cu ce îndreptăţire să influenţeze aceştia soarta unei ţări a cărei realitate n-o cunosc? Chiar crezusem pînă acum că acest domn gîndeşte înainte de a vorbi…

*Văzînd înfrîngerea din al doilea tur, în ciuda tututor atuurilor enorme deţinute în mînecă (Johannis, PSD-ul, UDMR, foştii dizidenţi anticomunişti etc.), liberalilor aripa Tăriceanu le-a venit mintea la cap: “PNL nu e căţeluş al PSD-ului!”, a declarat dl Tăriceanu. O, foarte bine, ne-am bucurat noi auzind asta, fiindcă dacă ar fi fost un căţeluş, i-am fi spus PNL-ului: “marş în dreapta eşichierului politic, unde ţi-e locul, nu alături de PSD! Cum ai putut, prin coaliţia asta penibilă, să-i zăpăceşti pe bieţii alegători în aşa hal, că nu mai ştie nici Doina Cornea, fostă dizidentă anti-comunistă şi femeie luminată, care e stînga şi care e dreapta?” Dar cum PNL-ul nu e un căţeluş, ne rămîne doar să ne exprimăm amărăciunea că s-a jucat cu noi şi speranţa că va părăsi coaliţia actuală cu PSD-ul, pentru a face cu PDL-ul, UDMR-ul şi cine o mai fi un guvern de dreapta. Speranţe sînt: pînă şi Crin Antonescu pare favorabil unui asemenea lucru.

*Spun “pînă şi” nu fiindcă Antonescu ar însemna un reper de autoritate pentru mine, ci fiindcă, iniţial, Antonescu dădea a înţelege că un asemenea lucru nu se poate face decît trecînd peste cadavrul lui! Cred că actualul şef al PNL nu-şi dă seama că, pentru unii dintre noi, din păcate el a devenit un “cadavru” încă din campania electorală dinaintea primului tur. Pînă atunci, domnia sa se manifestase puţin în spaţiul public, motiv pentru care era privilegiat de imaginea unui personaj mai de doamne-ajută, a unui intelectual decent etc. În campanie, şi-a dat drumul la gură, adică a început să dea cu gura atît de penibil, încît în scurt timp s-a văzut clar că nu are nici, să zicem, maturitatea unui Băsescu, nici echilibrul unui Tăriceanu, nici bunul simţ al unui Johannis. Dar vă amintiţi, nu? Cînd s-a confruntat la TV cu Tăriceanu, pentru şefia PNL-ului, chiar Tăriceanu l-a taxat dur pentru inconsistenţa lui ca personaj politic. Fostul prim-ministru îl cunoştea mai bine, din interiorul partidului, în timp ce noi am putut să-i vedem faţa abia la alegerile pentru preşedinţia României. Încă o “tînără speranţă” dusă pe apa sîmbetei!

*De mirare: miercuri seara, jurnalistul Adrian Ursu şi-a început “Ora (lui) de foc” de la Realitatea TV cu ideea că, după “isteria preelectorală”, s-a trecut la faza de căutări pentru guvern etc. Măi să fie: Adrian Ursu nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase! Vorbeşte despre “isterie preelectorală” de parcă nu ar fi contribuit din plin la naşterea şi întreţinerea ei. O fi simţit el… vîntul schimbării, şi pentru ţară, şi pentru Realitatea TV, postul de televiziune la care cu onor “combate bine” ? (Publicat în Ziarul de Iaşi, 10 dec.2009)

Read Full Post »