Interviu realizat de Adrian Acatrinei, febr.2008, revista TIMPUL din Iaşi — 2007 a fost un an plin, aţi publicat două cărţi, una de poezie, Ultima patrie, la Paralela 45, şi un roman, Nudul Dianei, la Polirom. Cum funcţionează această alternanţă liric-epic? — Da, am publicat două cărţi într-un an, însă e pentru prima dată cînd [...]
Arhiva pentru septembrie, 2009
“Cred cu tărie că nimic, nici în artă, nici în viaţă, nu se poate face fără un crez… “
Postat în Uncategorized în septembrie 30, 2009 | Lasă un comentariu »
„Pentru ca lumea să fie completă…”
Postat în Uncategorized în septembrie 24, 2009 | 3 Comentarii »
Interviu realizat de Al. Cistelecan (VATRA) – Stimată Mariana Codruţ, nu vă e ruşine să scrieţi azi poezie? -Stimate domnule Cistelecan, după cîte ştiu eu, pînă acum poezia – ea, în sine – n-a omorît pe nimeni, n-a ţepuit pe nimeni, n-a lăsat pe drumuri pe nimeni, cu excepţia – eventual – a unora dintre [...]
Rugaciunile din tramvai
Postat în Uncategorized în septembrie 23, 2009 | Lasă un comentariu »
Dupa caderea comunismului, am vazut si vad aproape zilnic, pe strada sau in mijloacele de transport, oameni de toate virstele si mai toate conditiile sociale facindu-si cruce atunci cind trec prin fata unei biserici. Mai mult, mi s-a intimplat sa vad – e drept, rareori – ca unele persoane se si ridica in picioare cind [...]
Îngeri
Postat în articole, proza, scriitoare în septembrie 11, 2009 | Lasă un comentariu »
La inceput, pentru mine ingerii erau asa cum ii vedeam la biserica din sat: goi, cu obrajii dolofani luminati de cirliontii blonzi ai parului mai mult decit de aureola si cu tot trupul numai valurele de carne alba si roz. Aparitiile acestea incintatoare fie cintau la o mica trimbita, fie zburau prin aer in jurul [...]
Dumnezeul meu era muritor
Postat în literatura, proza, scriitoare, etichetat mariana codrut, proza în septembrie 5, 2009 | 1 comentariu »
Nu am acceptat niciodată ideea că mama mea e muritoare. Acum, cînd a murit, mi-a devenit cum nu se poate mai clar că nu doar în copilărie, ci tot timpul cît am trăit amîndouă în aceeaşi lume sublunară, eu nu am văzut în ea un om de rînd. Adică nu am admis că durerea poate [...]
Pe drumul de costisa al Comarnei (II)
Postat în articole în septembrie 5, 2009 | Lasă un comentariu »
Pe drumul de costisa al Comarnei, in fata mea si in spatele Gretei mergea, cu un pas de soldat trecut prin multe – asa mi-i imaginam pe pazitorii fortaretei Bastiani din Desertul tatarilor – , Domnisoara Tincuta. Cojocul din blana artificiala, legat strins in talie cu un cordon de piele neagra, purta si el semnele [...]
Pe drumul de costisa al Comarnei (I)
Postat în articole în septembrie 3, 2009 | Lasă un comentariu »
La terminarea facultatii, am facut stagiul obligatoriu de profesoara la scoala din satul Comarna. Asta a insemnat o experienta unica, dar si o naveta mizerabila, care mi-a marcat sanatatea pentru toata viata. Intrucit “Greta”, profesoara de franceza, cu care am avut si o relatie de prietenie, a murit, ii dedic aceasta relatare, in care vreau [...]
Romanul – mereu “sub vremi”?
Postat în articole în septembrie 2, 2009 | 4 Comentarii »
Multe minti luminate romanesti (cronicarii, Cantemir, reprezentantii Scolii ardelene, Eminescu, Parvan, Draghicescu, Radulescu-Motru, Ralea, Vulcanescu, Noica etc.) s-au aratat interesate de detectarea specificului, a coordonatelor identitatii noastre ca popor, stimulate fiind poate si de faptul ca identitatea noastra ne-a fost mereu pusa sub semnul intrebarii ba de turci, ba de rusi, ba de austro-ungari… Autoetnoimaginea [...]